Cal de dar „made in China“
Calul de dar nu se cautã la dinþi - se spune, ºi probabil cã dl Adrian Nãstase s-a ghidat dupã acest principiu. Nu conteazã cît este adevãr ºi cîtã ficþiune în tot ce s-a spus în ultimii ani ºi se spune, încã, despre familia fostului premier. Cu ani în urmã, pe oriunde ajungeam prin þarã - indiferent dacã-l însoþeam pe preºedintele liberal Theodor Stolojan sau dacã mergeam ca profesor de istorie - se gãsea cineva care, invariabil, sã-mi ºopteascã: „Vedeþi terenul ãsta (sau ferma, sau lacul, sau fabrica, sau magazinul, sau firma etc.)? Se pare cã în spatele proprietarului din hîrtii e Adrian Nãstase (sau Dana Nãstase sau sora lui Nãstase etc.)!“. Dacã ar fi fost sã dai crezare acestor zvonuri, ar fi însemnat cã Adrian Nãstase stãpînea, direct sau prin interpuºi, o jumãtate de þarã. Chiar se fãceau pronosticuri în privinþa averii sale - ºi se ajunsese, dupã unii, la douã miliarde de euro! Nu este exclus ca tocmai proprietarii respectivelor bunuri sã fi rãspîndit zvonurile - pentru cã, atunci, numele premierului funcþiona ca o pavãzã!
Acum, zvonurile s-au întors împotriva actualului preºedinte al Camerei. Recentul scandal legat de percheziþia casei sale îi va afecta în mod serios cariera. ªi totuºi, existã cineva care pierde chiar mai mult decît Nãstase. E vorba despre Parlamentul României.
Dl Nãstase a avut ideea - sîmbãta trecutã, 4 martie a.c. - sã cheme acasã la dînsul cîþiva ziariºti. Cea mai naturalã - dintre gazde - mi s-a pãrut a fi dna Dana Nãstase: neagrã-mov de obosealã, uºor trasã la faþã, domnia-sa era chiar supãratã (aºa cum ar fi poate fiecare dintre noi, cînd unii îþi intrã în casã ºi tu nu prea ai chef de ei); dl Nãstase, în schimb, juca teatru - dorea sã parã calm, glumeþ ºi dezinvolt, numai cã pe sub sprîncene se vedea o privire în alertã, rece. Paradoxal, ex-premierul a ales o strategie curioasã: potrivit explicaþiilor proprii, tablourile de pe pereþi erau fie replici, fie aveau doar valoare sentimentalã, iar materialele de construcþie (în frunte cu celebrele deja termopane!) ar fi ieftine, chinezeºti. ÃŽn graba de a pãrea mai popular ºi „mai ca noi toþi“ decît este, mai lipsea ca dl Nãstase sã fi ºi pus, pe aragazul de la bucãtãrie, o oalã în care sã fiarbã, aburind, fasole!
Dar, între timp, s-a mai consumat un episod: alaltãieri, Camera Deputaþilor a respins - prin vot secret, cu bile - propunerea procurorilor de a percheziþiona locuinþa respectivã. Tonul foarte dur al presei de ieri - la adresa parlamentarilor - îmi aratã cã, deja, Nãstase a devenit þintã secundarã. Pericolul cel mare e altul: într-un stat democratic, mai importantã decît cariera unui om anume este sãnãtatea instituþiilor. ªi, în urma votului de marþi, Parlamentul român iese destul de ºifonat. Nu trebuie sã ne aºteptãm de la cetãþeanul mediu sã analizeze detaliile, sã vadã cum a votat fiecare grup etc. Ceea ce se înþelege, în schimb, este cã toþi deputaþii l-au „spãlat“ pe colegul lor. ªi mulþi vor repeta, încã o datã, „corb la corb nu-ºi scoate ochii“.
De acord, dl Nãstase nu era dator sã verifice provenienþa materialelor cu care o firmã oarecare i-a construit casa (pentru cine e dispus sã creadã asta), dupã cum nu este nici obligat sã declare darurile primite de-a lungul vieþii de la prieteni, socri etc. Dar - ca sã mã întorc la ideea din primul paragraf - voi aminti doar cã cetatea legendarã Troia a cãzut tot din cauza unui cal de dar pe care nimeni nu s-a obosit sã-l caute la dinþi. În aceastã situaþie pare a fi, acum, Parlamentul nostru, a cãrui credibilitate este în mare suferinþã.
|
Autentificare
