Satul de granit
• un reporter al „Monitorului“ a vizitat „satul de granit“, Cosãuþi, din Republica Modova • din piatra de aici a fost construitã Biserica Trei Ierarhi, dar ºi Arcul de Triumf • Cosãuþi sau „satul de granit“, aºa cum a fost poreclit de turiºti, reprezintã una dintre cele mai importante atracþii turistice ale Republicii Moldova. Pentru drumeþul avid de cunoaºtere ºi pasionat de tot ce este frumos, localitatea cioplitorilor în piatrã reprezintã un loc unde curgerea timpului a fost întreruptã, în urmã cu sute de ani, atunci cînd s-au descoperit zãcãmintele de gresie, calcar ºi, cel mai important, granit. Odatã cu primele lovituri, stîngace, de daltã, în piatra durã, oamenii locului au lãsat baltã alte preocupãri ºi s-au transformat în adevãraþi „zei“ care, cu un har deosebit, unic în toatã Moldova, însufleþesc blocurile reci care vin din cariere. Cei care se încumetã sã ajungã în comuna de la poalele oraºului Soroca vor rãmînd uimiþi de viaþa care li se va desfãºura înainta ochilor. Vor vedea cã tot ceea ce îi va înconjura este fãurit din cea mai durã rocã, iar aºa-zisa sãrãcie, idee care circulã prin România, este doar o poveste. Aventura povestirii despre cel mai însemnat monument natural al zonei de la malul Nistrului începe pe timpul lui Petru Rareº. Istoricii au cãzut de acord cã, în acea epocã, domnitorul a folosit piatra de calcar pentru reconstrucþia Cetãþii Soroca. Neavînd meºteri, a fost obligat sã aducã meºteºugari din Ardeal, tîrgul Bistriþei ºi din Moldova lui ªtefan cel Mare. Cioplitorii ºi-au stabilit casele lîngã zãcãmintele de piatrã din bazinul Nistrului, iar urmaºilor zãmisliþi pe acele meleaguri le-au transmis secretul „învierii“ granitului. ÃŽn prezent, comuna Cosãuþi se mîndreºte cu meºterii populari locali, unici în lume, care duc pe mai departe tradiþia veche ºi care, prin operele de artã pe care le-au realizat, au scris pagini minunate în istoria Republicii Moldova. Etapele pe care le strãbate un bloc brut de piatrã, înainte de a ajunge o „bijuterie“ pot fi urmãrite de toþi cei care ajung în sat, dar secretul mînuirii uneltelor ºi a fasonãrii granitului le cunosc doar cioplitorii. ÃŽncã de la intrarea în localitate, pe drumul dinspre Soroca, de o parte ºi de alta a ºoselei zac, aproape pãrãsite în iarbã, imense blocuri din piatrã, care îºi aºteaptã, tãcute, soarta, aceea de a da naºtere unui monument arhitectonic sau funerar. Pe scãunele sau chiar pe bucata de lucru, ucenicii lovesc, cu putere, cu ciocane grele, în dãlþile speciale, de oþel, sub supravegherea meºterilor. Aºchiile de piatrã sar în toate pãrþile, dar, chiar dacã privitorul stã cîteva ore, tot nu întrezãreºte imaginea finalã. Schiþa se aflã doar în capul lucrãtorului, de aceea transformarea unei roci dure, într-un contur divin, reprezintã un adevãrat miracol. Meºterii prelucreazã piatra, astfel încît fiecare bucatã poate cãpãta diverse forme originale, de la rãstigniri cu chip de îngeri, pietre de mormînt sobre, pînã la obiecte „umane“: mese, decoraþiuni ale caselor sau statuete paºnice. Cioplitorii au povestit cã blocuile de granit sînt dislocate din cariera de la marginea satului, de pe malul Nistrului, cu ajutorul dinamitei. ÃŽn trecut, aceastã operaþie a fost fãcutã cu ajutorul penelor de lemn, udate cu apã, ce se introduceau în fisurile fãcute în stîncã, dupã care unealta era încãlzitã la un foc de lemne ºi udatã, continuu, cu apã. Din exploataþie, materia primã este încãrcatã în camioane ºi adusã la locul unde este modelatã cu lovituri de ciocan ºi daltã. Din piatra de Cosãuþi au fost ridicate numeroase edificii care au rezistat peste timp, aproape nealterate. Este vorba de celebra Cetate din Soroca, Biserica Sfînta Teodora din Chiºinãu, Biserica „Trei Ierarhi“ din Iaºi, Arcul de Triumf din Piaþa Marii Adunãri Naþionale, precum ºi multe alte construcþii particulare, dar la fel de frumoase. Bucãþile de granit, modelate de dãlþile meºterilor, care reflectã mãreþia sufletului ºi credinþa omeneascã, au stat la temelia unui alt aºezãmînt pitoresc, din comuna cioplitorilor. Este vorba de Mãnãstirea Cosãuþi, care, de-a lungul veacurilor, a fost un izvor de luminã sufleteascã. Lãcaºul de cãlugãri a fost distrus de mai multe ori, de invaziile turcilor, ºi reconstruit prin grija enoriaºilor. Aºezarea actualã a fost ridicatã în secolul trecut, pe versantul opus al dealului unde fusese construcþia iniþialã. ÃŽntr-o micã incintã de piatrã, existã un izvor cu apã mineralã, a cãrui putere de tãmãduire este cunoscutã chiar ºi peste hotare. Se spune cã toþi cei care se spalã pe ochi cu aceastã licoare sfinþitã a pãmîntului, fie îºi redobîndeau vederea, fie cãpãtau o acuitate vizualã uimitoare. Pînã la urmã, locul mirific al „vrãjitorilor“ pietrei este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice, iar meºterii locali sînt cunoscuþi peste „þãri ºi mãri“.
FOTO: Blocurile de granit aºteaptã dalta pietrarilor
|