Sinaxar 11 ºi 12 martie
Sfîntul Pãrinte Sofronie
Creºtinii ortodocºi sãrbãtoresc, astãzi, 11 martie, pomenirea preamarelui luminãtor al Bisericii, Sfîntul Pãrinte Sofronie, patriarhul Ierusalimului. Originar din Fenicia, s-a nãscut în cetatea Damascului, cãtre anul 550 ºi sã trãgea din pãrinþii evlavioºi: tatãl, Plinthos, ºi mama, Mira. ÃŽmbinînd isteþimea cu setea de învãþãturã, Sofronie a ajuns stãpîn pe toate cunoºtinþele pe care le putea cineva dobîndi. Mai tîrziu, s-a dus la Mãnãstirea marelui Teodosie, începãtorul vieþii cu obºte, unde, aflînd rãgaz ºi trãind în liniºte alãturi de Dumnezeu, ºi-a întãrit inima ºi mintea, cu citirea dumnezeieºtilor Scripturi. Apoi, a plecat în Alexandria. Aici, a rãmas la un bãrbat pe nume Ioan Mostru, fiind grav bolnav de ochi. Sofronie a fost vindecat de Sfinþii Chir ºi Ioan, doctorii fãrã de arginþi. Mai tîrziu, a ajuns episcop al Ierusalimului. A lãsat Bisericii multe scrieri vrednice de cuvînt ºi pomenire. Aceste scrieri sînt „Limonariul“, „Viaþa Sfîntului Ioan cel Milostiv“ ºi „Viaþa Sfintei Maria Egipteanca“. A trãit ºi slujit cu mare credinþã lui Hristos, pãstorind cu mare cuviinþã turma încredinþatã lui, iar, dupã trei ani, s-a mutat la Dumnezeu. Tot în aceastã zi, sînt amintiþi ºi Preacuviosul Pãrinte Pion, preotul Sfintei Biserici din Smirna, Cuviosul Pãrinte Gheorghe cel Nou, purtãtor de Dumnezeu ºi fãcãtor de minuni, Sfinþii Mucenici Trofim ºi Talu, care au pãtimit în Laodiceea, ºi Sfintele moaºte ale Sfîntului Mucenic Epimah din Constantinopol.
Duminicã 12 martie:
Preacuviosul Pãrinte Teofan Mãrturisitorul
Acest sfînt s-a nãscut lîngã muntele Sigriana, din pãrinþii Isac ºi Teodota. Teofan s-a logodit la vîrsta de 12 ani, cu o copilã, ºi au trãit împreunã timp de opt ani. Ambii tineri aveau multã avere. Auzind de la unul din servitorii sãi de viaþa monahalã, Teofan s-a interesat de aceasta. Dupã ce s-a cãsãtorit, i-a împãrtãºit soþiei gîndurile sale ºi credinþa pentru Hristos. Împãratul Leon ºi socrul tînãrului, auzind de pornirile lui Teofan, l-au trimis în cetatea Cizicului, încredinþîndu-i supravegherea lucrãrilor. ªi-a împãrþit, apoi, toate averile, sãracilor. I-a dat soþiei sale multã bogãþie, dupã care a intrat într-o mãnãstire, Polihroniu, care se gãsea în munþii din þinutul Sigrana. S-a fãcut cãlugãr, ducînd o viaþã simplã, în chilia lui. Cînd a împlinit 50 de ani, a fost cuprins de boalã, dupã care a rãmas la pat, nemiºcat. Dupã o disputã pe teme de religie, cu patriarhul Ioan Mantos al Constantinopolului, Teofan, care a învins prin credinþa ºi învãþãturile sale, fãcîndu-l de ruºine pe mai-marele cetãþii, a fost surghiunit în palatul lui Elefterie, într-o încãpere strîmtã ºi întunecoasã, cu paznici la uºã. Dupã doi ani, a fost mutat în insula Samotrachi. Aceastã schimbare nu i-a priit lui Teofan, dupã 23 de zile Sfîntul fiind chemat la Dumnezeu. Mai sînt amintiþi, de asemenea, Preacuviosul Pãrinte Grigore Dialogul, papã al Romei, dreptul Finees, Sfinþii Nouã Mucenici ºi Cuviosul Simeon Noul Teolog.
|
Autentificare
