Releul Pietricica: Nu vĂŁ faceĂži copiii funcĂžionari publici!

ªi totuºi, îndîrjirea, ba chiar, mai mult, un fel de urã prost disimulatã împotriva bugetarului, devenit personajul negativ care trãieºte ca belferul din banii contribuabililor ºi nu face nimic, iar cînd totuºi face ceva este criticabil, mã pune pe gînduri. Nu trece zi fãrã sã aud sau sã citesc despre aceste cãpuºe incompetente, depre aceºti adevãraþi vampiri de birou care sug din sîngele bugetului, bînd cafele, stînd la bîrfã ºi ignorînd solicitãrile cetãþenilor care, fiind contribuabili, le plãtesc lefurile grase. Promovarea sintagmei banii contribuabililor, atunci cînd este pusã în faþa cuvîntului bugetar sau cînd îl precede, presupune deja, obligatoriu, incompetenþã, obtuzitate, prostie, nesimþire, dacã nu chiar ºi corupþie. În ziua de azi, a fi funcþionar public este o ruºine, nici nu ºtiu cum de mai îndrãznesc aceºtia, dimineaþã de dimineaþã, sã iasã pe stradã ºi sã intre pe uºile instituþiilor bugetare, unde-ºi cîºtigã pîinea din mila cetãþenilor. Nu conteazã dacã-s tineri, cu diplome proaspete, de vîrstã medie, care au intrat într-o anumitã rutinã sau fosile pe care doar experienþa ºi relaþiile le mai þin în funcþii, fiindcã toþi, in corpore, sînt, din oficiu, etichetaþi negativ ºi umiliþi fãrã drept de replicã. Masa aceasta de funcþionari publici este comparatã cu cei care muncesc, concluzia logicã fiind aceea cã funcþionãrimea bugetarã este inutilã, nemeritîndu-ºi salariile dupã care, o datã pe lunã, stã cu mîna întinsã la casierie. La muncã! se aude îndemul revoltaþilor, Pune-þi-le cîte o lopatã în mînã!, Daþi-i afarã din birouri!
Citeam, recent, un articol al unui coleg intrigat, pe bunã dreptate, de un tragi-comic concurs pentru ocuparea unui post, în care cel admis avea cunoºtinþe de-a dreptul anatomice despre computer. Sînt perfect de acord cu faptul cã birocraþia ne roade ca un cancer, eu însumi mã mai intersectez cu personaje demne de dispreþ care, nu-i aºa?, sînt plãtite din bani publici. Încerc, totuºi, sã nu generalizez ºi sã nu trag în toþi pianiºtii. Fãrã funcþionari competenþi, a cãror trudã de zi cu zi nu se vede, mecanismul oricãrei instituþii bugetare s-ar bloca. Sînt oameni capabili, care au schimbat la viaþa lor tot felul de ºefi ºi care, practic, gestioneazã domenii cheie, extrem de complexe. Vorbesc despre adevãratele valori din eºalonul doi al unei instituþii, în capul cãrora se sparg toate indicaþiile de sus sau tîmpeniile legislative ce apar mereu, despre cei care analizeazã, concep ºi sugereazã proiecte, planuri sau soluþii care, dacã se dovedesc viabile, devin motive de bãtut cu cãrãmida în piept pentru ºefii trecãtori, sau chiar despre acei insignifianþi grãmãtici, acum la computer, ce-ºi fac bucãþica lor de treabã, serioºi, cinstiþi, punctuali ºi de încredere, trudind opt ore pe zi, albind acolo, în biroul lor, cu o fidelitate demnã de o cauzã mai bunã. E drept, odatã cu aceastã intempestivã intrare în U.E., mulþi se simt depãºiþi de un nou destul de confuz, directivele venind de sus, de la Bucureºti, unde documentaþia este întocmitã tot de funcþionari care, la fel, sînt ºi ei oameni. Aceºtia, poate, au mai fãcut un curs, douã, ceva, un schimb de experienþã pe-afarã, iar acum le cer celor din teritoriu sã-ºi schimbe, începînd cu data de... modul de lucru, concepþia ºi, dacã se poate, chiar mentalitatea. Puþini reuºesc, în aceastã adevãratã bulibãºealã, sã se acomodeze, iar atunci cînd o fac riscã, eliminînd din imensele vrafuri de lucrãri în curs de rezolvare, cu rezoluþii evazive puse de ºefi, pe cele pe care ei le considerã mai puþin stringente.
Citind Âşi auzind zilnic despre banii contribuabililor (ceea ce e bine), mĂŁ amuzĂŁ trist faptul cĂŁ Ăžintele sĂŽnt false, respectiv funcĂžionarii care primesc lefuri, ei fiind Acarii PĂŁun ai tranziĂžiei pe care, ĂŽn fapt, o duc, de bine, de rĂŁu, ĂŽn spate. Nu vĂŁ lĂŁsaĂži copiii sĂŁ ĂŽmbrĂŁĂžiÂşeze o astfel de carierĂŁ, fiindcĂŁ aceastĂŁ blamare generalizatĂŁ este de duratĂŁ. Abia acum oamenii au ĂŽnceput sĂŁ deschidĂŁ ochii ĂŽn privinĂža transparenĂžei instituĂžiilor descentralizate, a informaĂžiilor de interes public Âşi, nu-i aÂşa?, a acestor cĂŁpuÂşe care se hrĂŁnesc din banul public. Pe ei!, chiar dacĂŁ decizia, adicĂŁ pĂŽinea Âşi cuĂžitul, este la Âşefii lor Âşi la Âşefii Âşefilor lor.