Democraþia salveazã…
La mijlocul veacului trecut, al douãzecilea, cel mai cumplit din toatã istoria omenirii, cînd au murit în rãzboaie, masacre, calamitãþi ºi alte asemenea, peste o sutã de milioane de oameni, fãrã de cei care nu au fost numãraþi, democraþia a salvat Europa de flagelul fascist. Drept este cã noi, românii, n-am bãgat de seamã evenimentul, deºi am dat jertfa noastrã de sînge în rãzboi, de la Volga la Budapesta ºi Praga, murind ºi pentru dictaturã ºi pentru democraþie, dar mai ales pentru Patrie. Numai cã, printr-o fiþuicã mai murdarã decît tot gunoiul Marii Britanii din toatã glorioasa sa istorie, democraþiile occidentale ne-au fãcut cadou Rusiei, de unde ne-au moºtenit pînã azi ucrainenii, bieloruºii ºi Siberia, întocmai cum au fost dãruiþi ºi ungurii, cehii, slovacii, polonezii und so veiter.
Dupã marele proces al cãpeteniilor hitleriste, încheiate cu spînzurarea (!) demnitarilor Germaniei fasciste, se pãrea cã democraþia a învins definitiv ºi irevocabil într-o bunã parte a lumii, cu scãpãrile de rigoare pe o ºesime din globul terestru, unde domnea teroarea bolºevicã.
Prin urmare, de atunci încoace, democraþia luptã în continuare pentru a se salva, pe diferite meridiane ºi paralele.
În Coreea a început rãzboiul prin anii '50, au pierit milioane de oameni ºi s-au topit sute de miliarde de dolari, nordcoreenii mor ºi acum de foame ºi þopãie în adorarea cioflingarului conducãtor, fac bombe nucleare ºi pacea nu s-a încheiat, dupã mai mult de jumãtate de veac.
În Vietnam, SUA a mîncat o chelfãnealã ruºinoasã, pierzînd acolo zeci de mii de ostaºi ºi sute de miliarde de dolari, baºca milioanele de vietnamezi morþi în rãzboi ºi arºi de tonele de defoliate aruncate peste junglã. Acum Vietnamul tot comunist este. Ca ºi Cuba, unde s-a încercat un atac împotriva lui Castro, terminat cu o altã înfrîngere a democraþiei.
Ultimele rãzboaie pentru apãrarea democraþiei, în Afganistan ºi în Irak, unde îºi pun viaþa în joc ºi ostaºii noºtri, dupã zdrobirea rapidã a trupelor guvernamentale, talibane ºi sadamiste, domneºte de cîþiva ani cel mai deplin haos, zilnic pierind oameni nevinovaþi într-un mãcel dement, pe care armatele democraþiei nu-l pot opri.
Lecþia Jugoslaviei, unde un rãzboi contra unui dictator iubit de poporul sãu a distrus un stat înfloritor din Balcani, „butoiul cu pulbere al Europei“ de vreun mileniu ºi jumãtate încoace, ne aratã cît de eficientã poate fi forþa, chiar ºi forþa democraticã, în mileniul nostru, al religiilor ºi al terorismului dement, contra cãruia democraþiile nu pot face deocamdatã mare lucru.
Dar cîte vieþi ºi cîte mii de miliarde de dolari arse pe altarul zeului Marte! ªi cu ce rezultate umilitoare pentru democraþie!
Cu moartea dictatorului sîrb se încheie un episod tragic din istoria þãrii vecine nouã. Începe altul ºi numai Cel de Sus ºtie cum va fi. Kosovo, leagãnul poporului sîrb, va deveni, cu ajutorul armatelor democraþiei, un stat albanez!? ªi pe urmã?
ªi ce va deveni Basarabia, ameninþatã de dictatura bolºevicã din Transnistria, cu ajutorul pravoslavnicei Rusii? Acolo democraþiile nu impun cu forþa nimic, ci se roagã de Smirnov, doar-doar…
ªi ce va deveni Irakul aitollahilor, înarmat atomic?
Þãrile cotropite de URSS ºi care, integral sau parþial, au scãpat din ghiarele ursului, nu au fost salvate de cãtre forþele democraþiei, ci prin falimentul temporar al puterii militare a Rusiei ºi de mintea luminatã a unui rus mai important pentru istorie decît Petru cel Mare, anume Gorbaciov, cel cu prenume de arhanghel, Mihail. Dar ce se va întîmpla în curînd, cînd Rusia va redeveni, fãrã doar ºi poate, cel mai puternic stat, economic ºi militar, din Eurasia, dacã nu va fi atunci un stat democrat, ci o putere condusã autocratic?
Se vede cã rãzboiul dintre democraþie ºi numeroºii sãi duºmani continuã ºi deseori forþele democratice sînt înfrînte.
Dar speranþa moare ultima. ÃŽnsã, vai! totuºi moare…
|
Autentificare
