Ungurul rĂŁu Âşi ungurul bun

Martie 1990. La TĂŽrgu MureÂş, ungurii se pĂŁruiesc cu românii. Motivul? Mai bine zis, pretextul, a fost prilejuit de ziua de 15 martie, consideratĂŁ ziua internaĂžionalĂŁ a ungurilor. MiticĂŁ Cofariu, un Þãran din IbĂŁneÂşti, a fost bĂŁtut cu bestialitate Âşi prin „buna intenĂžie“ a unui cameraman irlandez, toatĂŁ lumea a vĂŁzut cĂŁ românii au bĂŁtut un ungur. În replicĂŁ, Suto Andras, cunoscut scriitor ungur, s-a ales cu un ochi scos. PĂŽnĂŁ la urmĂŁ e important Âşi nivelul la care se poartĂŁ bĂŁtaia. Un Þãran uÂşor manevrabil Âşi un scriitor meÂşter ĂŽn manevre. Ce a urmat dupĂŁ evenimentele de la TĂŽrgu MureÂş nu a mirat pe nimeni, a apĂŁrut Serviciul Român de InformaĂžii, iar discuĂžiile privind Ardealul au intrat ĂŽntr-o nouĂŁ etapĂŁ.
Martie1991-2005. În fiecare an luna martie aducea cîte un element nou în rãzboiul surd dus de ungurii din Transilvania pentru noi ºi noi privilegii. Scandalul tãbliþelor bilingve, al statuilor de la Arad, parcul reconcilierii, al liceelor de limbã maghiarã, al universitãþii maghiare, toate au marcat paºi înapoi ai statului român. În aproape toatã perioada, UDMR-ul, organul politic al maghiarilor , a guvernat alãturi de stînga sau dreapta româneascã, cu un singur scop: obþinerea de drepturi suplimentare pentru unguri. S-a pupat Bela cu Iliescu, a bãut bruderschaft cu Constantinescu ºi acum joacã ceardaº internaþionalist cu Bãsescu, profitînd de interesele de moment ale partidelor româneºti.
Martie 2006. Secuii ameninþã cu proclamarea autonomiei culturale. Nimic nou, o tot fac de cîtva timp. A trebuit sã izbucneascã scandalul Frunda la Bruxelles pentru ca sã mai aflãm cîte ceva despre încercãrile de enclavizare ale României, fãcute pe banii statului român, de un senator român, e drept de origine maghiarã. În mod pervers, chestiunea statutului minoritãþilor promovat de UDMR a fost pusã pe tapet cu puþin timp înainte de scandalul de la Odorheiul Secuiesc, unde secuii ameninþã cu autonomia teritorialã, iscat de primarul de Odorhei, pe numele lui Szasz Jeno. În acest joc UDMR-ul joacã rolul ungurului bun, iar Jeno pe cel al ungurului rãu. Politicienii români, chiar dacã e pretenþios sã-i numeºti aºa, au de ales între ungurul rãu ºi cel bun. Alegere extrem de grea, pentru cã, de fapt, nu e nici o deosebire pe fondul problemei. Atît Marco Bela cît ºi Jeno nu sînt nici buni nici rãi, sînt unguri.