Ceangãii - români sau unguri?
Adunarea Secuilor de la Odorheiul Secuiesc nu trebuie scoasã dintr-un context general. Orice reuºitã secuiascã în privinþa autonomiei ar deschide cutia Pandorei. Pasul urmãtor va fi îndreptat, cu ajutorul concertat al întregului lobby maghiar, spre zone mai micuþe care vor fi încurajate sã cearã aceleaºi drepturi. O astfel de zonã ar putea fi în judeþul Bacãu ºi o alta în zona Romanului, zone locuite de cei denumiþi generic drept „ceangãi“. O sã se vorbeascã de paranoia ziaristicã, de rea-voinþã, dar scenariul este perfect plauzibil dacã ne raportãm la ultimele evenimente din zonã.
Se cunoaºte cã una din localitãþile în care s-a fãcut propagandã privind originea maghiarã a ceangãilor este Sãbãoani. De aici au plecat mai mulþi tineri la studii în Ungaria, au existat tentative de organizare a unor clase în limba maghiarã iar port-drapelul iniþiativei a fost ºi este profesorul Mihai Percã. Modul în care se face acum propagandã pro-maghiarã s-a diversificat ºi s-a adpatat la ultimele cuceriri ºtiinþifice. Spre exemplu, pe internet a apãrut un site, „www.ceangãi.ro“, paginã a Fundaþiei Culturale Siret, înfiinþatã de soþii Margareta ºi Mihai Percã ºi economistul Bogdan Þurlui în 2002. Site-ul respectiv, extrem de profesionist fãcut pentru scopul propus, este o pledoarie pentru pãstrarea identitãþii culturale a ceangãilor, care ne sînt prezentaþi ca fiind o populaþie de origine maghiarã. Evident, sînt prezentate doar argumente în sprijinul acestei presupuneri, din izvoare maghiare sau ºi româneºti. Muncã în domeniul propagandei a profesorului Percã a fost premiatã, aflãm chiar din interiorul site-lui.
„Premiul Julianus pentru profesorul Percã“
„ÃŽn ultimii 13 ani, fundaþia Julianus din Miercurea Ciuc decerneazã premiul Julianus acelor personalitãþi culturale ºi politice care s-au remarcat în apãrarea drepturilor ºi identitãþii maghiarimii aflate în minoritate. Zeci de oameni de culturã, reprezentanþi ai societãþii civile ºi oameni politici din Ungaria, Statele Unite, România, Slovacia, Germania, Suedia ºi din alte þãri europene au primit premiul Julianus, al cãrui nume provine de la acel cãlugar care, în secolul al XIII-lea, a plecat din Ungaria cãtre vechea patrie a ungurilor, ca sã-i regãseascã pe cei rãmaºi acolo ºi ca sã-i ajute. ÃŽn 2005, premiul Julianus a fost înmînat istoricului literar Nemeskurty Istvan, vicarului pensionar al Episcopiei de Alba-Iulia Lesyan Ferenc, renumitului arhitect Makovecz Imre, domnului Kasza Jozsef liderul politic al maghiarilor din Voivodina (Serbia), scriitorului maghiar din Slovacia Mezes Rudolf ºi profesorului de istorie Percã Mihai din Sãbãoani, judeþul Neamþ.
Cu ocazia înmînãrii festive a premiului la biserica din ªumuleu Ciuc, s-a subliniat curajul domnului profesor Percã de a-ºi asuma condiþia de maghiar în orice împrejurãri ºi în ciuda persecuþiilor, a încercãrilor de discreditare ºi a ameninþãrilor. Munca sa de cercetare a istoriei satului ºi a istoriei ceangãilor în general, activitatea de colecþionare, conservare ºi cercetare etnograficã este cunoscutã ºi apreciatã. (...)
Cu modestia care îl caracterizeazã, domnul profesor Percã
a spus cã dedicã acest premiu celui mai izolat grup al maghiarimii care, timp de 800 de ani, ºi-a pãstrat limba ºi credinþa moºtenite“.
Deci, lucrurile par tranºate. Ceangãii sînt maghiari, asupriþi de statul român, atît în perioada lui Ceauºescu, cît ºi acum. Argumentele de alt tip sînt considerate apriori, de tip naþionalist, neconforme cu spiritul european. ªi totuºi, cel puþin pentru noi, este interesant mãcar sã le discutãm.
Dumitru Mãrtinaº este omul care a scris o carte care nu convine adepþilor teoriei ceagãu egal maghiar, „Originea ceangãilor din Moldova“. Ideea generalã a cãrþii: „Ani de zile am purtat în suflet nedumerirea aceea dureroasã: ce fel de unguri sîntem noi, dacã nu ºtim o boabã ungureascã ºi dacã toate detaliile vieþii noastre materiale ºi sufleteºti sînt identice cu ale românilor?“. Cartea lui Mãrtinaº ºi faptele pe care ea le prezintã sînt impresionante. Un rezumat ar suna cam aºa: fondul graiului ceangãu este transilvan, este vorba de sate de români venite de peste munþi datoritã asupririlor ºi prigoanelor ºi care ºi-au pãstrat individualitatea. El susþine clar: nu se poate înþelege nimic din problema ceangãilor, dacã nu cunoºti istoria românilor din þinutul secuiesc! Istoria prezintã aceste date în limbajul sec al cifrelor. Limbaj sec, dar cu atît mai dramatic. ÃŽntre anii 1773-1760, în judeþele Odorhei, Trei Scaune, Ciuc ºi Mureº, romînii se regãseau în 372 de sate. Dupã un secol situaþia demograficã era cu totul alta; românii dispãruserã complet din 119 sate ºi erau aproape dispãruþi din alte peste 100 de sate. Ce s-a întîmplat cu ei? Au fost catolicizaþi ºi secuizaþi ºi au emigrat atît în Muntenia, cît ºi în Moldova. Spune Mãrtinaº: „ÃŽn Moldova, ceangãii nu ºi-au pierdut nici limba, nici naþionalitatea lor românã, ameninþate în trecute de secuizare. Ei ºi-au salvat individualitatea lor etnicã, adicã tocmai ceea ce au pierdut conaþionalii lor rãmaºi în Transilvania, care au fost asimilaþi de secui în cea mai mare parte“.
Încã odatã, istoria ne dovedeºte cã nu existã nimic nou sub soare. Astãzi la Odorhei se vorbeºte, despre autonomie. În Neamþ, la Sãbãoani se aduc argumente privind originea maghiarã a ceangãilor, români ardeleni,catolici, fugiþi din faþa secuizãrii forþate. Lucrurile, în fond, se leagã.
|
Autentificare
