 Autonomia secuiascã - o noutate?
Dicþionarul Explicativ al limbii române, ediþia 1998:
Autonomie teritorialã: dreptul unui stat, regiuni, naþionalitãþi, minoritãþi naþionale, de a se administra singur în cadrul unui stat condus de o putere centralã; situaþia celui care nu depinde de nimic, care are deplinã libertate în acþiunile sale. Autonomia teritorialã despre care se tot vorbeºte în legãturã cu judeþele Harghita ºi Covasna reprezintã un subiect actual numai pentru cei care nu au avut ocazia sã stea mai mult timp în zona respectivã. Dacã, de exemplu, prin 1985, aveai norocul guvernamental sã ajungi cu repartiþie în Harghita, pricepeai foarte repede cum e cu autonomia culturalã ºi teritorialã. Ca ºi cu drepturile românilor în România de pe timpul lui Ceauºescu. Dacã încerci o analizã peste ani, observi cu surprindere cã, de fapt, dupã decembrie 1989, nu e o mare deosebire faþã de cum era atunci. Limba maghiarã se vorbea peste tot, magazinele aveau denumiri bilingve - cînd nu erau numai ungureºti - primul lucru care te întreba un localnic-dupã ce se convingea cã eºti român- era „cînd pleci acasã“ sau, cazul fericit, dacã ºtii ungureºte. Evident, cu cel mai politicos ton din lume. Dacã aveai ghinionul sã fii profesor român la o ºcoalã din mediul rural aveai mare noroc dacã un coleg îþi traducea ce se vorbea, de exemplu, la o ºedinþã. ÃŽn mediul urban diferenþa era cã ºedinþa începea în românã ºi se termina în maghiarã. Nu cã ar fi fost rea-credinþã, dar se vorbea maghiara pentru cã unii dintre profesorii maghiari nu ºtiau limba românã. ªi asta pe timpul lui Ceauºescu! Am avut ocazia sã vãd multe spectacole ºcolare, unde, cu excepþia nelipsitului moment de recitãri de versuri patriotice, totul era în limba maghiarã ºi nimeni nu zicea nimic. Librãriile gemeau de carte în limba maghiarã, existau cenacluri, grupuri de muzicã veche, se scoteau cãrþi cu tradiþii ºi obiceiuri, adicã se putea face aproape totul pentru conservarea culturii minoritãþii maghiare. ªi se fãcea tot ce se putea. Spre exemplu, într-un timp cînd despre televiziunea prin cablu nici nu se ºtia prin România, la Odorhei ºi nu numai, puteai viziona filme cu bãtãi, sexy sau horror, asezonate ºi cu buletine de ºtiri de la televiziunea de stat maghiarã. ªi te uitai pentru cã statul român dãdea doar douã ore de program. Un singur lucru era clar deranjant: se ducea o politicã de numire în funcþii de rãspundere a românilor în dauna localnicilor. Dupã 1989, acest lucru s-a schimbat, nu prea mai prinzi picior de român în vreo funcþie de conducere, dacã nu e guvernamentalã. Practic, acum în Harghita ºi Covasna avem o administraþie localã condusã de maghiari sau secui , cum doresc ei sã-ºi spunã, care acþioneazã potrivit legilor în vigoare, în interesul comunitãþilor locale. Ce se doreºte prin proclamarea unei autonomii care existã deja de fapt? Nimic altceva decît s-a dorit dintotdeauna, pregãtirea momentului în care statul maghiar sã poatã emite oficial pretenþii asupra unei pãrþi a Transilvaniei. Iar în momentul în care ai o enclavã recunoscutã oficial, pasul urmãtor poate fi mult mai uºor. Nu trebuie sã privim prea departe, zona Transnistriei este aproape ºi nici Kosovo nu e prea departe.
FOTO: Har-Cov, o utopie?
|
Autentificare
