 INFORMAÞII MILITARE PE TELEXUL DE LA FIBREX
• recentul scandal al informaþiilor despre miºcãri de trupe strãine a avut un corespondent ºi în Neamþ • prin 1991, cînd Irakul ºi Kuweitul erau în rãzboi, la Fibrex Sãvineºti, pe un telex, au început sã curgã informaþii • „la un moment dat, în timpul nopþii, am început sã primim, pe unul din telexuri, informaþii cu situaþia trupelor americane pe teritoriul Irakului“, îºi aminteºte fostul director Gherasim • apoi, dupã terminarea rãzboiului, au început sã vinã date despre flota românã: fiecare vas nominal, în ce port se aflã, în direcþie merge, ce încarcã ºi ce descarcã etc.• Scandalul informaþiilor despre trupele americane, informaþii ajunse „masã de manevrã“ pentru ziarele româneºti, are o rudã, mai calicã ºi mai îndepãrtatã, în Neamþ. ÃŽntîmplãrile cu pricina s-au derulat prin 1991, cînd Irakul ºi Kuweitul erau în plinã încleºtare, iar la Fibrex Sãvineºti, pe vechiul model al Centralei de Fibre Sintetice, la telex lucrau cinci doamne, în douã schimburi. Sãvineºtiul fusese Centralã pentru Iaºi, Vaslui, Botoºani, Lupeni ºi avea o relaþie directã cu Bucureºtiul.
Fostul director comercial de la Fibrex Sãvineºti, economist Vasile Gherasim, îºi aminteºte, ºi-n ziua de azi, cã aceea a fost o perioadã ciudatã: „La un moment dat, în timpul nopþii, am început sã primim, pe unul din telexuri, informaþii cu situaþia trupelor americane pe teritoriul Irakului. Cu efective, cu direcþii de atac, cu tot felul de lucruri. Sigur, multe erau codificate. Dar se dãdeau nume de localitãþi, de unde au plecat, unde cantonau, erau lucruri extrem de confidenþiale, nici nu ºtiu cum Dumnezeu de ajungeau la noi. Telexista era speriatã, venise la mine, cã gãsea dimineaþa suluri întregi de informaþii militare. M-a întrebat ce sã facã cu ele. Zic: le rupi ºi le arunci, ce sã faci!?“
Povestea asta a durat vreo sãptãmînã, din cîte îºi aminteºte fostul director comercial. Cît despre telexuri, zice domnia sa, „i-am spus telexistei cã informaþiile astea nu trebuie pãstrate, ci distruse imediat. Cel mai bine era sã nu ºtim, nu era treaba noastrã“.
Telexistele de atunci, cîte am gãsit, sînt, majoritatea, la pensie. Nici una nu-ºi aduce aminte, cu claritate, de un astfel de conþinut al vreunui telex. „Dacã era ºi-n englezã!...“, a exclamat una dintre ele. O alta ne-a confirmat cã nici una dintre cele aflate în '91 la telex nu vorbea vreo limbã strãinã. Cert este cã telexurile aveau un regim riguros. Orice telex primit se trecea într-un registru intern, era apoi trimis la registraturã ºi, apoi, prin curieri, compartimentelor ºi serviciilor aferente sau spre conducere. Telexurile venite din strãinãtate mergeau, de regulã, spre protocol sau la conducere. Cine avea ceva de tradus, traducea.
Domna Eva Tudariuc ne-a explicat cã regimul era sever: dacã un telex nu le era adresat, ci trimis din greºealã, trebuia rupt în bucãþi. Aºa erau regulile impuse de Securitate. Telexurile aveau destinaþii ºi surse clare, aºa cã puteai sã anunþi „la celãlalt capãt“ trimiþãtorul cã a comis o eroare. De altfel, camera telexurilor era încuiatã, iar telexistele, dupã cum se vede, niºte doamne discrete. Odatã sfîrºitã povestea cu plimbarea armatelor prin Orientul Mijlociu, taman cînd lucrurile pãreau sã se fi liniºtit, telexul a început din nou „sã verse“ informaþii confidenþiale. De data asta, despre starea flotei: „La vreo lunã dupã ce s-a terminat rãzboiul din Irak, au început sã vinã informaþii complete despre flota românã: fiecare vas nominal, în ce port se aflã, în direcþie merge, ce încarcã ºi ce descarcã. Unele erau vase de linie ºi fãceau drumuri duble. Telexurile astea ar mai putea sã fie pe undeva, nu le-am distrus pe toate“ a mai spus Vasile Gherasim.
În mod normal, arhiva ar putea sã mai fie printr-un colþ de fost Fibrex, transformat es'timp în fragmente de inox; asta, dacã n-o fi ajuns la topit.
|
Autentificare
