Dilema
ÃŽn logica formalã, dilema este un „raþionament disjunctiv-ipotetic, care propune pentru o problemã numai douã soluþii, ambele ducînd la acelaºi rezultat“. ÃŽnþelepciunea popularã a gãsit o formulare mai accesibilã. Astfel calul îi spune lui Fãt-Frumos: „Dacã ridici pana de aur de jos, te vei cãi; dacã nu o ridici, iarãºi te vei cãi…“
ÃŽn viaþa politicã, unde nu existã sentimentalism sau moralitate, singura pricinã funcþionalã fiind interesul („Enteresul ºi iar enteresul“ zice Trahanache la 1883), dilema apare la tot pasul.
Ultima ºi cea mai rãsunãtoare vine din partea Partidului Social Democrat, unde s-a produs „lepãdarea de Satana mediaticã“, într-o noapte de exorcizare tragi-comicã. Noaptea de 14 spre 15 martie 2006 va rãmîne o memorabilã aplicare a dilemei politice. Dar sã o luãm cu încetul!
Timpul întîi vine de departe. Masiv ºi inexpugnabil ca un buldozer american pe plajele Normandiei în iunie 1944, PSD (Pe atunci se chema altfel, dar simplificãm.) suferea de o lipsã fatalã de bani pentru propagandã. Cum statul era sãrac, dupã chipul domnului Ion Iliescu, pe atunci preºedintele României, conducerea partidului a dat un semnal mortal pentru un partid socialist: intrarea miliardarilor! ªi nu ca membri cotizanþi, ci ca demnitari, parlamentari, lideri naþionali º.a.m.d. În locul unor profesoraºi, doctoraºi, ingineraºi, sindicaliºti rupþi în coate, au venit, ca artilerie grea, marii întreprinzãtori, pe care nu dragostea de proletariat îi mîna, ci lustruirea blazoanelor: bani aveau, mai trebuia sã fie ºi în capul mesei, cu titluri de nobleþe. De acum, ruptura între lideri ºi alegãtori se deschide, dar conducãtorii PSD nu-i dau importanþã.
Timpul al doilea. Fiind la putere, numeroºi demnitari din noua generaþie, ca ºi unii mai isteþi din vechile cadre, au priceput cã a venit la modã lozinca francezã „îmbogãþiþi-vã!“ ªi s-au mai îmbogãþit. Intelectualii nu puteau agrea sã stea pe bancã în vecinãtatea domnului Vanghelie, cu care nu aveau nici o afinitate, ºi a altora cu dumnealui. Astfel, s-a pierdut susþinerea unei pãrþi a intelectualitãþii, care sperase ca PSD sã fie ce zicea cã este.
Timpul al treilea. Consilierii partidelor din opoziþie (Azi la putere.) au înþeles cã principala vulnerabilitate a PSD constã în bogãþia deºãnþatã a multor lideri. Cum liberalii ºi pediºtii, dar mai ales conservatorii ºi udemeriºtii nu reprezantau masele sãrace ºi chiar se mîndreau cu bogãþia liderilor, s-a conturat calea incendiarã de atac împotriva PSD: CORUPÞIA! Cu ajutorul unei pãrþi a presei, bine motivatã politic ºi financiar, a început „aria calomniei“. Calomnie pe jumãtate, cãci, dupã Constituþie, prezumþia de nevinovãþie este un drept fundamental al cetãþeanului român. Vax! Nu este ºi nu a fost niciodatã. Cealaltã jumãtate, corupþia adevãratã, mai trebuia doveditã ºi de tribunale.
Timpul al patrulea. Deºi au pierdut în fapt alegerile din 2004, datoritã inteligenþei aceloraºi consilieri, confederaþia politicã aflatã acum la putere pe lozinca luptei anticorupþie a impulsionat procurorii sã ia la mînã dosarele adormite în timpul guvernãrii PSD ºi sã facã urgent altele, de care era mare nevoie pentru decapitarea PSD. „Pieirea ta prin tine“ zic scripturile. Cu aceiaºi conducãtori hiperbogaþi, deºi vreo doi se retrãseserã la vatrã între timp, PSD intrã în opoziþie.
Timpul al cincilea. Dupã principiul lui don Basilio din opera bufã „Bãrbierul din Sevilla“ („Calomniazã, calomniazã, cã tot rãmîne ceva!“) „acea“ parte a presei, televiziunea naþionalã, obedientã ca de obicei ºi celelalte televizii de partid (Nu le mai înºir, pentru cã sînt arhicunoscute.) încep atacul la baionetã asupra lui Adrian Nãstase, fost prim ministru PSD ºi adversar înverºunat al domnului Bãsescu. Scandalul vã este cunoscut.
ªi acum vine dilema politicã: Dacã Adrian Nãstase cade, poate cã partidul nu se mai prãbuºeºte în ochii alegãtorilor ºi, cu o leacã de noroc, poate cã intrã pe o pantã ascendentã. Dacã Nãstase rãmîne, poate cã tribunalul va decide cã este nevinovat ºi cãderea se opreºte. Ambele soluþii, cu „poate“ la cheotoare. ªi oala dã în foc! Ce e de fãcut? Combinagiii din PSD, la fel de vulnerabili ca Nãstase pe teme de corupþiei, cred ca eroul din biblie cã, dacã ucid pruncul, scapã de mînia lui Iahve. Prostii. Mi-l închipuiam mai perspicace ºi mai prudent pe domnul Geoanã, cunoscînd cum a gîtuit, fãrã sã lase urme, Comitetul Român pentru UNICEF, la porunca domnului Emil Constantinescu, al cãrui om devotat era. Dar vai! m-am înºelat. Lupta anticorupþie, realã sau de bîlci mediatic, va continua, pentru cã este singura armã de influenþã a actualei puteri, într-o þarã bîntuitã de mari nevoi ºi condusã cum este condusã.
Timpul al ºaselea, cel viitor. Urmãtoarea victimã importantã din PSD va fi preºedintele Geoanã, despre care presa „aliniatã“ scoate fum de-o bucatã de vreme, dupã principiul „nu iese fum fãrã foc“, urmat de „toatã floarea cea vestitã“ cu dosare la DNA. Iar anii care vin, pînã la alegeri, sînt destul de lungi pentru a face din PSD un partiduleþ de buzunar.
Ce ar trebui sã facã PSD pentru a se salva ºi a redeveni reprezentantul pãturilor sãrace ºi al salariaþilor? În locul ºtabilor vanghelizaþi (Oroare!) sau îmburgheziþi peste limite, sã se întoarcã la cîrmã ingineraºii, doctoraºii, profesoraºii, sindicaliºtii ºi alþi reprezentanþi reali ai alegãtorilor devotaþi unui real partid social democrat.
|
Autentificare
