Soluþia imoralã versus soluþia ipocritã
Un analist politic ale cãrui surse de informaþie sînt, de obicei, destul de exacte, creiona apariþia - anunþatã în diverse moduri pe scena politicã - drept varianta de avarie a unui „partid-altoi“, un mixaj între PD ºi PSD; desigur, un PSD „expurgat“ de cei care nu se înscriu în niºte standarde de moralitate ºi normalitate, hai s-o numim politicã. Iar standardele de moralitate ºi normalitate în politica româneascã aratã ca gumele lãrgite ale ºosetelor de lungã întrebuinþare, atîrnînd triste peste glezne.
Un prim semnal l-a lansat chiar preºedintele Bãsescu într-o declaraþie în care afirma cã nu se pune problema de afiliere cu „actualul PSD“. „Actualul PSD“ anunþa, la rîndul sãu, prin ex-preºedintele Iliescu, o curãþare de tipul exploziei vulcanilor: se rade vîrful, rãmîne baza. ÃŽnclin sã cred, dupã votul care a asigurat, astãzi, Alianþei DA preºedinþia Camerei Deputaþilor, cã vom avea un vulcan atipic, din care se rade vîrful în vreme ce baza o ia, teleap-teleap, cãtre un alt partid, fie PNL, fie PD, în funcþie de promisiuni, oferte sau pumnii aferenþi. Votul din Camera Deputaþilor aratã cã Alianþa DA a gãsit resursele necesare pentru a obþine majoritatea necesarã liberalului Bogdan Olteanu. Inclusiv UDMR-ul, pus cu botul pe labe de manevra preºedintelului Bãsescu, care a demonstrat cã poate gãsi ºi un alt partener de discuþie în minoritatea maghiarã, a votat disciplinat, în front. Odatã terminatã partea asta, va urma o bãtãlie sîngeroasã pe puterea propriu-zisã. Nu e de mirare cã ieri, într-un puseu de sinceritate disperatã, Mircea Geoanã s-a plîns cã i se racoleazã „aleºii din PSD“. ªtirea apãrutã pe Antena 3 precizeazã: „Deºi recunoaºte cã ºi PSD a avut aceleaºi practici, Geoanã îi sfãtuieºte pe democraþi sã nu repete greºeala ºi îi solicitã preºedintelui Bãsescu sã îºi exprime, cît mai rapid, un punct de vedere privind Legea migraþiei politice, fie în sensul promulgãrii, fie în sensul contestãrii la Curtea Constituþionalã, ºi sã evite, în acest fel, tergiversarea sa“.
Geoanã s-a întrebat, retoric, de ce Traian Bãsescu întîrzie cu douã sãptãmîni, la limita legalã a termenului, sã promulge aceastã lege. „ÃŽncep sã cred cã este un plan coroborat cu cei de la PD pentru a duce la douã luni perioada de hãrþuire, de intimidare, de ademenire ºi de creare a marelui partid prezidenþial pe care ºi-l viseazã cu atît de mult nesaþ“, a opinat Geoanã. El a arãtat cã Trãian Bãsescu a dat asigurãri, la consultãrile de la Cotroceni, cã nu se aflã în spatele acestei „campanii brutale de racolare, de intimidare, de recrutare, de ºantaj a aleºilor PSD“.
E ca-n jocurile de copii care degenereazã, la un moment dat, în niºte bãtãi crîncene, cu pumni, palme, picioare ºi scuipat ºi cînd îi gãseºti pe participanþi încãieraþi plenar. Cîte unul zice, bãtut mãr, cu ochii în lacrimi, arãtînd cu degetul: „El a început!“ Problema ºefilor din PSD este cã Ei au început, „jumulind“, unul cîte unul sau în bloc, primarii ºi aleºii. Nu a fost vorba nici o clipã de moralitate, ci de bani ºi de cãile tradiþionale de forþare a mîinilor primarilor, ori aleºilor. Iar Mircea Geoanã ºtie cã mulþi dintre cei aflaþi acum în PSD sînt rezultatul acelui forceps aplicat democraþiei noastre originale. Care metodã are revers. Un revers urît, imoral ºi egal; fiindcã acum urmeazã justificarea unei imoralitãþi cu cea anterioarã. Primarii ºtiu cã existã multiple cãi de coerciþie, nu toate vizibile sau brutale. Majoritatea acestor mijloace sînt insidioase. Dacã te apuci sã întrebi membrii vreunui partid - fãrã nici o deosebire la culoarea politicã - asupra unor chestiuni de doctrinã, vei vedea în scurt timp cã oamenii habar nu au ºi nu îi intereseazã. Ei urmeazã fie speranþe, fie personalitãþi ºi tendinþe de moment, ori sînt, pur ºi simplu, niºte oportuniºti talentaþi. Pe puþini dintre cei care conduc îi intereseazã disperarea mutã a alegãtorului normal, pus în faþa unor creºteri dramatice de preþuri, la electricitate, gaz metan, pîine, carne, legume, ulei, haine, case, decese, taxe, aer. Mulþi dintre cei care, formal, ne reprezintã, nu mai ºtiu cum se trãieºte, de fapt, în România. Nu vãd magazinele prin care oamenii trec, fãrã sã cumpere, fiindcã banii merg exclusiv la cheltuielile casei, la medicamente ºi la mîncare, iar hainele se iau de la second-hand. Doctrina absentã aici îºi are originea: în aceastã lipsã a perspectivei, a banilor ºi a speranþei, acea lipsã care transformase Europa de Est, dîndu-i un cenuºiu unitar.
Pentru oamenii cenuºii care cautã locuri de cãpºunari, ori de menajere, ºi-ºi sfãtuiesc copiii sã înveþe disperaþi, sã plece afarã pe burse strãine, sînt valabile pãrerile cinice ale expertului american care a construit campania lui Clinton: „Deoarece nici una dintre tabere nu deþine monopolul virtuþii, alegãtorii le suspecteazã pe amîndouã. Adesea ei cred cã un politician «cinstit» este cel a cãrui comportare scandaloasã nu a fost, încã, prezentatã. Deoarece nu au pentru cine sã voteze, ci votul este numai împotriva cuiva, scandalul îºi pierde relevanþa politicã“. Dupã cum ziceau chiar politicienii noºtri, s-ar spune cã trãim între „soluþia imoralã“ ºi „soluþia ipocritã“.
|
Autentificare
