Profesorul Gheorghe Þepeº propune „Zîmbete din cronici“
Cunoscutul, venerabilul ºi împãtimitul profesor Gheorghe Þepeº a scos, de curînd, la Editura Nona din Piatra Neamþ, un volum de texte cu haz ºi tîlc adunate sub titlul „Zîmbete din cronici“.
Este, de fapt, o culegere de snoave ºi istorioare care, de-a lungul a peste douã sute cincizeci de pagini, ce înmãnuncheazã mai mult de o mie de „zîmbete“, puncteazã întreaga istorie universalã ºi româneascã, ºtiinþa, tehnica ºi cultura umanitãþii, într-un cuvînt, spiritul uman convertit sub zodia umorului de bunã calitate.
ÃŽn cuvîntul înainte, cu îndreptãþitã amãrãciune, pertinentul autor þine sã se justifice: „ÃŽntrucît în ºcoala româneascã de astãzi istoria, ca obiect de studiu, a ajuns într-o situaþie ingratã, numãrul de ore pe sãptãmînã ajungînd la limita de jos ºi, pe zi ce trece, ei i se dã din ce în ce mai puþinã importanþã, prezenta culegere vine sã amelioreze aceastã situaþie. Prezentarea unor mituri ºi legende, a unor istorioare cu poante hazlii, anecdote politice, a unor glume, a unor perle din tezele ºi extemporalele elevilor fac mai mult decît o întreagã pledoarie despre un anumit eveniment istoric. Ele pot cristaliza opinii, reconstituiri ale unor evenimente din diferite epoci, ale unor personalitãþi istorice care au dus la schimbarea istoriei omenirii“.
Fãrã a avea pretenþia de a fi inedit, materialul acestei culegeri a fost selectat din bogata colecþie bibliograficã a genului ºi ordonat cu meticulozitate de-a lungul periodizãrii consacrate a ºtiinþei istorice: preistoria ºi antichitatea, medievalismul, umanismul, renaºterea, epoca modernã ºi contemporanã.
Prin aceastã întreprindere, care chiar dacã nu exceleazã prin originalitate, profesorul Gheorghe Þepeº demonstreazã cã istoria, aceastã oglindã a vieþii, poate furniza suficiente exemple despre fiinþa umanã ºi, mai ales, despre atitudinea individului în faþa a toate ale lumii acesteia. Fiind redactatã foarte atractiv, cartea, fãrã a se substitui competenþei manualelor ºi tratatelor de specialitate, poate contribui, neîndoios, la provocarea apetitului pentru periplul fiinþei umane de-a lungul zbuciumatei, crudei ºi nemiloasei sale istorii. Iar elevii ºi învãþãceii, de la cei care abia desluºesc buchia cãrþii, pînã la cei îndelung ºcoliþi, pot afla pricini de satisfacþie ºi zîmbet într-un volum din care se poate învãþa mãcar vorba lui Shakespeare: „Atîta timp cît mai putem rîde, cauza încã nu-i pierdutã“.
|