PSD, un nou capitol: ultimul
ÃŽn august 2004, adicã într-o perioadã în care pãrea cã nimeni ºi nimic nu poate sta în calea deschisã lui Adrian Nãstase spre Cotroceni, un reporter îndrãznea, totuºi, sã-l întrebe ce va sã fie dacã nu ajunge preºedinte. „Vã mulþumesc cã aþi exprimat aceastã îngrijorare în legãturã cu viitorul meu politic, rãspunsul meu este foarte simplu, sînt absolut convins cã voi cîºtiga alegerile pentru Preºedinþie“, a rãspuns atunci, în stilu-i caracteristic, fostul prim-ministru. Ce a urmat, se ºtie. Ce urmeazã, nimeni nu ºtie. ªi totuºi…
ÃŽntr-un articol intitulat „Scindarea, ultima ºansã“, publicat pe 26 ianuarie 2005 în „Cotidianul“, scriam cã „PSD are nevoie de o reformã internã profundã, dacã vrea sã mai însemne ceva pe scena politicã a urmãtorilor ani. ÃŽnlocuirea lui Nãstase cu Iliescu sau menþinerea lor ca tandem la conducerea partidului e cea mai mare greºealã pe care o pot face membrii PSD. Fostul preºedinte ºi fostul premier ar putea, cel mult, sã se mai arate, din cînd în cînd, simpatizanþilor de la o fereastrã a sediului din Kiseleff, dar în nici un caz n-ar mai trebui lãsaþi sã decidã viitorul acestei formaþiuni politice. Dacã, potrivit lui Vasile Dîncu, Ion Iliescu reprezintã eticheta unui produs expirat, la fel de bine se poate spune despre Adrian Nãstase cã este eticheta unui produs expirat înainte de termen“. Tot în acel moment, consideram cã PSD „are nevoie de o a treia cale... Fostului partid de guvernãmînt îi rãmîne ºansa unei decizii radicale, care nu poate fi alta decît sciziunea. ÃŽn ciuda aparenþelor ºi a spaimei lui Ion Iliescu (sau, poate, tocmai din acest motiv!), numai ruperea partidului ºi separarea social-democraþilor din PSD de comuniºtii refugiaþi în spatele celor trei trandafiri ar putea readuce, cîndva, aceastã formaþiune politicã la putere. Dacã nu va realiza acest lucru, oricîte cosmetizãri vor fi fãcute, PSD va rãmîne un partid bolnav, numai cã, dupã cincisprezece ani, boala e deja lungã ºi moartea aproape sigurã“.
Nu mã ajutã cu nimic sã constat cã am intuit corect mare parte dintre problemele PSD. Pe undeva, e firesc: pentru a vedea clar imaginea dintr-un tablou, trebuie sã stai la oarecare distanþã. Ceea ce liderii de ieri sau de azi ai pesediºtilor nu pot face în cazul propriului partid. Tocmai de aceea, dupã eliminarea din joc a lui Nãstase, anunþurile privind strîngerea rîndurilor în jurul conducãtorilor mult-iubiþi, cu Iliescu iar în frunte, mi se par a fi, într-adevãr, în ton cu bannerul mare afiºat la întrunirea social-democraþilor de la Hotelul Confort: „PSD - un nou capitol“. Numai cã ar mai trebui adãugat ceva - „PSD, un nou capitol: ultimul“.
Scindarea PSD rãmîne, în continuare, singura formulã valabilã pentru reclãdirea unui pol social-democrat puternic în România. Cu lideri noi, aparþinînd unei generaþii de oameni politici care, departe de a fi perfectã, este, totuºi, capabilã sã se perfecþioneze. Ceea ce unor personaje precum Iliescu, Mitrea, Hrebenciuc sau chiar Geoanã le este de acum imposibil, pentru personaje precum Victor Ponta, Daciana Sîrbu sau Nicolae Bãnicioiu este foarte probabil. Vor trebui sã ia, însã, decizii rapide. Eticheta de produs expirat se lipeºte rapid ºi, aºa cum a demonstrat-o cazul Nãstase, n-are legãturã nici cu puterea ºi nici cu vîrsta.
|
Autentificare
