-Uãããããi! Bãããi! Mãããããi! Fira-º a' driacu'! Mããããi, lasã-mã sã-þi zic! N-auzi, mãããiiii panaramã? Uããiii, stai mãi oleacã sã zic ºi eu, sã moarã mama! Bããããi, pã bune cã-þi trag una dacã nu taci, uããããi, n-auzi?
ÃŽn ciuda eforturilor vocale emise de distinsa doamnã, îmbrãcatã într-un superb costum popular românesc, personajul solicitat nu aude rugãmintea ºi urlã ºi el, ca încã alþi ºase, ºapte microfonizaþi de pe platou aceleaºi mesaje inteligente: uuuããããiiii!, mããããiiii!, bããããiiiii!. ÃŽn plus, pentru ca hãrmãlaia sã fie completã, pe lîngã urlete, zbierete, imprecaþii de mahala ºi hãhãituri cu toatã dantura, de le vezi plombele ºi omuºorul, personajele aºezate de regulã în douã tabere, în mijloc fiind mediatorul depãºit de decibeli, beneficiazã ºi de posibilitatea de a-ºi exprima coregrafic calitãþile artistice: se scãlîmbãie, scot limba, dau ochii peste cap, aratã cu degetul, îºi zdruncinã pelvisul, îºi ridicã poalele în cap, îºi prezintã posteriorul pentru pupat... în fine, se pare cã totul, de la o vorbã de duh gen: „Bãããi, nu mã f... biip! la cap!“, pînã la arãtatul chiloþilor ºi altor textile, totul, nu numai cã este permis, dar ºi aplaudat cu entuziasm, în hohote de rîs sãnãtos, românesc, plãtit de producãtori. Fiindcã acolo, în studiou, spectatorii sînt plãtiþi sã aplaude ºi sã rîdã la semnal. κi bagã o vedetã degetul în nas (ºi am dat un exemplu oarecum decent), se dã semnalul pentru rîs ºi aplauze. κi ridicã una fusta ca sã-ºi arate un semn de la naºtere, e musai sã se aplaude ºi sã se rîdã cu hãhãituri semnificative. Bine, nu am inventat noi genurile acestea de show-uri, dar cu siguranþã le întrecem pe toate celelalte cu vulgaritatea care depãºeºte orice imaginaþie. Nu sîntem noi primii care scriem despre mîrlãnia ºi subcultura aduse sub reflectoare, am mai scris ºi vom mai scrie despre aceastã pegrã, ºi mai ºtim cã o facem în zadar, fiindcã rãspunsul lor este preluat de la maneliºti: Dacã nu vã convine, schimbaþi canalul! ªi încã ceva foarte trist: Oameni buni, se pare cã ne-am învãþat cu aceste creaturi ºi cu acest gen de spectacole penibile, aºa cum se învaþã românul cu tot ceea ce nu-i cere de mîncare. Le tolerãm aºa cum tolerãm gãºtile de cartier de unde adolescenþii cu voci în formare emit numai ºi numai urlete, strigãte ºi teribilisme imposibil de reprodus. Aºa cum s-a tolerat intrarea în forþã, în limba românã a cuvîntului miºto, a multor expresii de expresii, a englezismelor de tot felul, în fine, sîntem permisivi, deschiºi ca o paraºutã, liniºtiþi la casa noastrã. Unde, iatã, uitîndu-mã la televizor, ca o mare deziluzie, l-am auzit pe Ioan Ghiury Pascu ºi, apoi, încã de douã ori, pe bãieþii de la Divertis cum au spus, cu gura lor: „Sã moarã mama!“. Bããããi!, dacã aºa au început sã gîndeascã ºi ei, atunci asta le dorim: sã le moarã mama personajelor pe care le interpreteazã. Uuuuããããi, miºto show, cu gagici de gagici, subtil cã cînd ºi-a deschis aia halatul de doctoriþã, chiar cã m-a pufnit rîsul, bãi gagiilor, cînd l-aþi fãcut pe primarul ãla de cacao, cu sceneta aia cu paraºuta aia de Elena Udrea, miºto, bãi! Sã moarã mã-ta! Felicitãri!
Vã aºteptãm cu opinii Tv. pe adresa:
Cristian Timofte, Monitorul de Neamþ, Str. Calistrat Hogaº nr.3, Piatra Neamþ, Pentru ‚„GRIPA Tv“, e-mail:
[email protected]
Rubrica fiind sãptãmînalã, poate înghiþi ce „înghiþim“ cu toþii, timp de o sãptãmînã, bun sau mai puþin bun.