Girueta
Cînd l-am cunoscut, pe la începutul democraþiei noastre renãscute, judecãtorul Corneliu Turianu, membru marcant al PNÞ, era un apostol al dreptei politice, un justiþiar adulat de societatea civilã, de presã ºi de o bunã parte a opiniei publice. Fereascã-te Dumnezeu sã te atingi de dumnealui mãcar cu o floare, sã-l bãnuieºti cã ar fi comis în cariera dumisale vreo eroare judiciarã, ca sã nu zic altfel, cã imediat erai pus cu genunchii pe pioneze ºi pocnit cu parul dreptãþii în cap. De-aia nu puneam întrebãri! Domnul Turianu îºi vedea liniºtit de treabã ºi nu avea nici o vinã pentru adulaþie sau tevaturã, nici pentru parii în capul celor care puneau întrebãri incomode.
Acum, pentru cã a fost ales în fruntea unui comitet care îl va învia pe Lazãr, dar nu a doua zi, ci dupã ºaisprezece ani, el ºi nu domnul Ticu Dumitrescu, pentru care am un nesfîrºit respect, deoarece a fost coleg de temniþã cu ai mei, aceeaºi opinie publicã, societate civilã, parte a presei etc. îl huiduie pe domnul Turianu ºi îi oferã coroane mortuare. (Apropo de acest gest: în anul 1937, un golan de moºier a trimis învãþãtorului din sat o coroanã mortuarã ºi o fanfarã din Vad, sã-i cînte un marº funebru. Fanfara s-a ales cu o gaurã de glonþ în trombon ºi moºierul cu un proces penal foarte costisitor! Pe atunci justiþia opera fãrã anestezie.)
Vina juristului Turianu este numai ºi numai CÃ A FOST ALES?!?
Mã întreb dacã trãiesc într-o þarã sau într-o giruetã care se învîrte dupã cum bate vîntul.
|