„Societatea civilã nu este pregãtitã sã primeascã bolnavul de alcoolism“
• interviu cu preºedintele Asociaþiei „Alcoolicii Anonimi“ Omul cu care am vorbit este preºedintele Alcoolicilor Anonimi din Neamþ. Identitatea lui, cunoscutã de altfel multora, nu este importantã, decît pentru ceea ce face: returneazã celor aflaþi la necaz o parte din binele care i-a fost, cîndva, dãruit. Poate cã interviul de acum va ajuta unor oameni care au nevoie de susþinere ºi de sfaturi. Existã un program, în 12 paºi, un fel de Biblie A.A. Ca ºi un test, cu 24 de întrebãri, lãmuritoare asupra condiþiei cuiva. E destul sã-þi rãspunzi cinstit, cu da sau nu, þie însuþi. Vom publica testul. Iar dacã aveþi nevoie de ajutor, puteþi suna la Monitorul pentru a obþine un numãr de telefon ºi o persoanã de contact.
Reporter: Ce mai înseamnã Alcoolicii Anonimi la Neamþ? Aþi devenit, din 1994, de cînd v-aþi înfiinþat, un ONG care nu funcþioneazã?
A.A.: Nu sîntem un ONG. Sîntem o grupare de sine stãtãtoare care colaboreazã cu societatea civilã. Cînd societatea civilã vrea sã colaboreze cu noi. ªi ne autofinanþãm.
Rep.: «Un simplu grup» de oameni...ªi cu cine colaboraþi?
A.A.: Colaborãm cu societatea civilã, cu biserica, cu societatea internaþionalã «Alcoolicii Anonimi». La Piatra Neamþ, da, funcþioneazã din 1994. Am fãcut chiar o sãrbãtoare la 10 ani.
Rep: Apropo, de ce nu aveþi telefon?
A.A.: ªtiu cã nu figurãm în Pagini Aurii, este un minus al nostru. Adevãrul e cã oamenii care au nevoie de noi ne gãsesc. Cred cã mai importantã pentru cei care, deja, sînt cu noi este confidenþialitatea.
Rep.: Cîþi membri are, în acest moment A.A.? Nu vã întreb identitãþi.
A.A.: Nu þine nimeni evidenþa. E ca la o bisericã: putem spune cu aproximaþie. Acum, la Piatra Neamþ funcþioneazã douã grupuri; unul este foarte mare, are în jur de 50-60 de membri, poate mai mulþi. O parte sînt plecaþi în strãinãtate, gãsesc suport ºi acolo. Iar noul grup, care abia a fost înfiinþat, are 6-7 membri.
Rep.: De ce e nevoie de douã grupuri?
A.A.: La cîþi alcoolici sînt în oraº, e nevoie de 10 grupuri, nu de douã! În Occident, unde am fost, în Rotterdam erau 40 de grupuri. În Toronto, sînt 70 de grupuri, în Budapesta sînt vreo 45. În Bucureºti sînt 6 grupuri, în Cluj, tot aºa, vreo 5-6 grupuri, în Timiºoara - 3, din cîte ºtiu eu. Ajutãm la înfiinþarea unui grup în Iaºi. La Bacãu am ajutat la înfiinþarea unui grup, ºi la Cluj noi am fost dintre cei care au ajutat la constituire, la Baia Mare am ajutat la înfiinþarea unui grup. Avem activitate. Sigur cã nu putem sã ne afiºãm. Asta e problema. Trebuie sã menþinem confidenþialitatea. Pentru cã alcoolismul este tot stigmatizat. La noi, în România, alcoolicul este egalul unui boschetar. Avem membri oameni importanþi, cu funcþii, care trebuie protejaþi. Societatea civilã nu este pregãtitã sã primeascã bolnavul de alcoolism.
Rep.: La noi, alcoolismul recunoscut este recepþionat ca o tarã socialã extrem de gravã. Iar bãutura este un obicei social.
A.A.: Nu toþi cei care beau sînt alcoolici. Beþivul e beþiv, alcoolicul e alcoolic. Alcoolicul este cel care, în termeni populari vorbind, dacã vrea sã se lase de bãut nu poate, ºi nici sã bea, în continuare, nu poate. El intrã în conflict cu el însuºi, cu familia, cu cei din jur, cu sãnãtatea lui. Alcoolicul are probleme de sãnãtate. Dacã încearcã sã se lase de bãut, intrã în sevraj.
„«Alcoolicii Anonimi» înseamnã o metodã de a rezolva problema alcoolului, de recupera un alcoolic“
Rep: ªi de ce AA nu este o organizaþie «mai vizibilã»?
A.A.: Nu putem sã ieºim în stradã, nu putem sã ne facem reclamã. Nu folosim noi reclama, pentru protecþie. Nu putem sã ne afiºãm la televizor, sã spunem, sã þinem conferinþe.
Rep.: În alte locuri se face, totuºi, din cîte ºtiu. Existã în alt gen de deschidere.
A.A.: Da, sigur. De exemplu, ºi eu mi-am permis «sã sparg» anonimatul. Unii dintre noi ne permitem sã facem asta pentru cã nu sîntem în pericol, nu avem o funcþie sau ceva de genul asta. Eu mi-am mai «spart» anonimatul vizavi de prieteni, de anumite instituþii, ca sã pot ajuta. Dar nu prea e permis, e chiar o condiþie, de aceea ne ºi numim «Alcoolicii Anonimi».
ÃŽn final, trebuie sã se înþeleagã cã «Alcoolicii Anonimi» înseamnã o metodã de a rezolva problema alcoolului, de recupera un alcoolic; chiar asta e definiþia. «Alcoolicii Anonimi» e o metodã care funcþioneazã, ºi sîntem 5 milioane de membri în lume. Sigur cã, în România, sîntem la început. Mai degrabã, societatea nu este pregãtitã sã colaboreze cu noi. Chiar aparþinãtorii alcoolicului refuzã sã recunoascã. Am întîlnit cazuri, în spital, cînd am stat de vorbã cu familia unui alcoolic ºi era «o necunoscutã» faptul cã soþul e bolnav, erau într-o situaþie foarte proastã, chiar soþia cea bãtutã de alcoolic a replicat oripilatã: «Vai de mine, ce sã caute soþul meu la alcoolicii ãia!». Soþul ei era internat pentru manifestãri psihiatrice grave, pe fond de alcool...Este «o ruºine». E vorba de mentalitatea societãþii.
Rep: Cred cã se mai numeºte ºi mentalitatea de tip «sã ascundem gunoiul sub preº».
A.A.: Trebuie timp pentru schimbarea percepþiei. Acum, deja, s-a mai atenuat, lumea a început sã înþeleagã mai bine despre ce este vorba, au fost emisiuni. Chiar e un post în care actorii explicã cã s-au recuperat prin «Alcoolicii Anonimi» din America. Conducerea Primãriei Piatra Neamþ ºtie foarte bine despre noi, am fost, am discutat. Dacã un investitor mare ar veni la Piatra Neamþ, credem cã se va interesa dacã existã «Alcoolici Anonimi». E o societate cu persoane de pe toate palierele sociale, ingineri, oameni de ºtiinþã, artiºti, scriitori, meseriaºi etc. Patronul ºtie cã, dacã o sã aibã angajat un alcoolic, trebuie sã îl trimitã acolo, dacã este un bun meseriaº. Dacã nu este un AA, ca el sã meargã sã se recupereze, nu-l mai poate folosi. El îºi pune condiþia, pentru cã ºtiþi cã existã o vorbã popularã: «bun meseriaº, dar beþivan». Se mai spune: nu orice prost ajunge alcoolic.
„Alcoolicul este un tip foarte orgolios ºi dacã el nu încearcã sã accepte situaþia, va muri sau va duce o viaþã foarte proastã“
Rep.: Mda, multã muncã, nimic de zis. Dacã vrea sã vã contacteze cineva, cum vã gãseºte?
A.A.: Alcoolicii, de obicei, ajung la noi prin Secþia de Psihiatrie.
Rep.: Dar cineva care ajunge la Psihiatrie, deja are mari probleme ºi sînt foarte mulþi «ascunºi», cei care beau acasã, ori cei care n-au suport în familie.
A.A.: Asta e o problemã: sînt foarte puþini dintre cei care n-ajung la Psihiatrie capabili sã îºi recunoascã starea. La Psihiatrie, este determinat, aproape, de situaþie sã îºi recunoascã problema.
Rep.: Existã mult alcoolism cronic mascat.
A.A.: Este un lucru cunoscut. Alcoolicul poate fi determinat sã se lase de bãut fie de o instituþie - domnule, ori rezolvi problema cu alcoolismul tãu, ori nu mai vii la serviciu ºi, atunci, te rog frumos apeleazã la «Alcoolicii Anonimi». Sau soþia spune: am senzaþia cã eºti alcoolic, te rog sã mergi la «Alcoolicii Anonimi», unde poþi sã-þi rezolvi problema.
Rep.: Credeþi cã un astfel de dialog chiar funcþioneazã ºi nu te trezeºti cu o «corecþie exemplarã» de la vreun soþ înfuriat?
A.A.: ªtiu cã e greu. Cei mai mulþi membri ajung la noi dupã ce reuºim sã transmitem un fel de mesaj salvator. Cel mai bine înþelege un alcoolic, cînd stã de vorbã cu un alt alcoolic, de la A.A. Noi, în general, luãm legãtura cu familia prin Psihiatrie sau prin diferite modalitãþi, eu aranjez o întîlnire cu persoana bolnavã, discut cu ea, îi spun povestea mea ºi, altfel, ne înþelegem.
Rep.: ªi care este povestea dvs.?
A.A.: Eu sînt un om care a fost convins continuu cã nu are probleme cu alcoolul. Am zis cã e normal ca toatã lumea, deci ºi eu, sã bea.
Rep.: Cred cã am auzit undeva fraza: «nu sînt alcoolic, sînt doar un bun bãutor».
A.A.: «Pînã nu m-a cãlcat trenul», nici eu nu am avut necazuri. Am fost pus în situaþia de a fi nevoit sã mã las de bãut, altfel muream, aºa cum au murit alþi prieteni sau colegi de-ai mei. Unii au murit pentru cã nu i-a lãsat orgoliul. Alcoolicul este un tip foarte orgolios ºi dacã el nu încearcã sã accepte situaþia, va muri sau va duce o viaþã foarte proastã, la limita subzistenþei. ªi se ajunge ºi în boscheþi, pînã la urmã, sau se moare de cirozã, ori de alte afecþiuni. Eu reuºisem, cumva, sã controlez aparenþa socialã ºi numai familia ºtia problema foarte bine; poate ºi mulþi prieteni. Nu îmi dãdeam seama sau refuzam sã recunosc, dar ºtiau mulþi cã am probleme cu alcoolul. Chiar am fost atenþionat, cu mulþi ani înainte. Aveam pe cineva din Italia în vizitã ºi mi-a spus cã am probleme cu alcoolul. Am zis cã toatã lumea bea, mai mult sau mai puþin. Mi-am spus cã problemele pe care le am, le are toatã lumea. Pînã am ajuns la necaz, adicã sã pierd controlul. Am început sã fiu violent, sã îmi lovesc nevasta, sã am probleme de sãnãtate, insomnii, depresii, gelozie exageratã. Nu am trecut prin necazuri financiare extrem de mari, dar sînt ºi oameni cu astfel de probleme, ajung la divorþ, îºi pierd casa. Aºa cã, la un moment dat, mi-am zis: hai, domnule, sã vãd ce e cu mine. M-a îndemnat mai mult nevasta mea, pentru cã devenisem un pic violent ºi, cînd mã trezeam, regretam.
Am mers sã fac un control psihiatric ºi acolo mi s-a spus natura exactã a problemei mele. La noi, atunci se înfiinþa un grup A.A. Doctoriþa Rodica Stan chiar atunci lucra la grupul ãsta ºi am avut norocul sã dau de A.A., altfel eram mort acum. Norocul meu a fost cã în spital a venit un membru A.A. - aºa cum ºi eu acum merg în spital.
Rep: De cît timp nu mai beþi?
A.A.: Am sãrbãtorit 10 ani.
|
Autentificare
