Joia Patimilor
Sîntem în ultimele zile ale vieþii pãmînteºti ºi ale activitãþii mîntuitoare pe care a desfãºurat-o printre oameni Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a venit sã izbãveascã lumea de pãcat. Toþi evangheliºtii descriu evenimentele desfãºuratre într-un rãstimp atît de scurt, în aceastã sãptãmînã zisã „a Patimilor“, culminînd cu ÃŽnvierea, care reprezintã punctul final ºi central al operei sale mîntuitoare, considerîndu-le necesare pentru a fi aduse la cunoºtinþã contemporanilor, care nu asistaserã la ele, dar, mai cu seamã posteritãþii (Matei, cap. 21, 28; Marcu 10,16; Luca, 19,23 ºi Ioan 11,20). Joi seara, în ziua de 13 Nissan, doi ucenici, Petru ºi Ioan sînt trimiºi de Domnul în Ierusalim ca sã pregãteascã o cinã pe care dorea sã o mãnînce cu ei înainte de Paºtele evreilor (Luca, 8 - 14). ÃŽn cadrul acestei Cine, a spãlat picioarele ucenicilor Sãi, gest de supremã smerenie (Ioan 13, 4 - 17). La aceastã ultimã masã sau cinã pe care o ia Mîntuitorul cu ucenicii Sãi, nu s-au mîncat azimã nici mielul pascal, aºa cum fãceau evreii în amintirea eliberãrii lor din robia egipteanã, ci s-a mîncat pîine dospitã. Acum, în cadrul acestei Cine solemne, de despãrþire, Mîntuitorul instituie Taina Sfintei ÃŽmpãrtãºanii sau Euharistii sau Cuminecãturi, cum i se mai spune în Ardeal.
ÃŽn Evanghelia de la Matei, de pildã, se relateazã urmãtoarele: „Iar pe cînd mîncau ei, Iisus, luînd pîine ºi binecuvîntînd, a frînt ºi le-a dat ucenicilor, zicînd: „Luaþi, mîncaþi, acesta este trupul Meu“. ªi luînd paharul ºi mulþumind, le-a dat, zicînd“: „Beþi dintru acesta toþi, acesta este Sîngele Meu, al Legii cele noi, care pentru mulþi se varsã spre iertarea pãcatelor. (Matei, cap. 26, 26 - 28). Sfîntul Evanghelist Luca redã ºi cuvintele rostite tot atunci: „Aceasta sã o faceþi întru pomenirea Mea“ (Luca, 22, 19). ÃŽn forma aceasta, acele clipe dramatice, premergãtoare Patimilor, Mîntuitorul instituie Taina Sfintei Euharistii, prin care peste veacuri - prin prefacerea unui chip supranatural a a pîinii ºi vinului, în însuºi Trupul ºi Sîngele Sãu sã avem o permanentã hranã ºi bãuturã, care sã dea tuturor celor ce cred în El, sã-L avem în permanenþã cu noi. Jertfa Sa sîngeroasã de pe Cruce se prelungeºte în chip nesîngeros pe masa sfîntului altar în cadrul fiecãrei Sfinte Liturghii, cînd pîinea ºi vinul devin Trupul ºi Sîngele Sãu. ÃŽn cadrul aceleeaºi Cine, Mîntuitorul descoperã ucenicilor cã unul dintre ei ÃŽl va vinde, precizînd cã era vorba de acela care „a întins mîna cu Mine în blid“. (Matei 26,23 - 25), adicã Iuda care va pãrãsi Cina înainte de terminbarea ei.
Azi este ziua în care El a rînduit Taina Sfintei Împãrtãºanii. Biserica o recomandã în chip deosebit pentru primirea a douã dintre cele ºapte Taine ºi anume spovedania, urmatã de Îpãrtãºanie.
Este momentul cel mai potrivit ca sã ne aducem aminte de greºelile pe care le-am sãvîrºit de la ultima spovedanie, sã meditãm asupra felului în care L-am trãdat ºi noi pe Hristos, prin viaþa noastrã întinatã de pãcate ºi sã reîncepem o viaþã nouã, în centrul cãruia sã stea iubirea. ªi aºa, cu sufltul curat ºi descãtuºat de orice gînduri pãcãtoase, sã-L primim cu iubire pe Hristos Cel euharistic, sub forma vãzutã a pîinii ºi a vinului, devenite Trupul ºi Sîngele Sãu, cãci, dupã cum ne-a învãþat El ÃŽnsuºi: „Cel ce mãnîncã Trupul Meu ºi bea Sîngele Meu are viaþã veºnicã ºi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi“ ºi „Cel ce mãnîncã Trupul Meu ºi bea Sîngele Meu rãmîne întru Mine ºi Eu întru el“. (Ioan 6, 54 - 56).
|
Autentificare
