Pastorala de PaÂşte a Episcopului Eftimie

Iubitului nostru cler, cinului monahal Âşi tuturor drept-mĂŁritorilor creÂştini din aceastĂŁ de Dumnezeu pĂŁzitĂŁ Âşi binecuvĂŽntatĂŁ eparhie, har, nemĂŁrginitĂŁ milĂŁ Âşi pace de la Milostivul Dumnezeu, iar de la noi arhiereascĂŁ binecuvĂŽntare!

Hristos a Înviat!

„VeniĂži, toĂži credincioÂşii, sĂŁ ne ĂŽnchinĂŁm sfintei Învierii lui Hristos, cĂŁ iatĂŁ a venit prin Cruce bucurie la toatĂŁ lumea!“

IubiĂžii mei fii duhovniceÂşti,

În noaptea strĂŁlucitoare de luminĂŁ a Sfintelor PaÂşti, Biserica noastrĂŁ vesteÂşte tuturor credincioÂşilor bucuria Învierii MĂŽntuitorului Hristos: „Cerul dupĂŁ cuviinÞã sĂŁ se veseleascĂŁ Âşi pĂŁmĂŽntul sĂŁ se bucure; sĂŁ prĂŁznuiascĂŁ toatĂŁ lumea cea vĂŁzutĂŁ Âşi cea nevĂŁzutĂŁ cĂŁ a ĂŽnviat Hristos, bucuria cea veÂşnicĂŁ“. Învierea Domnului aduce bucurie pentru ĂŽntreaga omenire Âşi pentru ĂŽntreaga creaĂžie a Lui Dumnezeu. Prin Hristos jertfit Âşi ĂŽnviat, omul Âşi prin el ĂŽntreaga fĂŁpturĂŁ ĂŽÂşi regĂŁseÂşte calea mĂŽntuirii. PĂŁcatul originar a introdus ĂŽn lume ĂŽntunericul morĂžii, dar prin Învierea Domnului moartea a fost nimicitĂŁ Âşi calea spre veÂşnicie a fost din nou deschisĂŁ. „Unde ĂŽĂži este moarte, boldul tĂŁu? Unde ĂŽĂži este iadule, biruinĂža?“ (I Cor. 15,55), exclamĂŁm ĂŽmpreunĂŁ cu SfĂŽntul Apostol Pavel. ÂŞi tot ĂŽmpreunĂŁ cu el rĂŁspundem: „Moartea a fost ĂŽnghiĂžitĂŁ de biruinÞã“ (II Cor. 15,54) pentru cĂŁ Hristos a Înviat!
În aceastĂŁ victorie asupra morĂžii, viaĂža omului ĂŽÂşi aflĂŁ sensul ei adevĂŁrat, calea spre veÂşnicie. SĂŽntem ĂŽncredinĂžaĂži cĂŁ viaĂža pe acest pĂŁmĂŽnt nu se ĂŽncheie ĂŽn faĂža mormĂŽntului. Pentru cel convins de realitatea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, moartea este doar „adormire“ ĂŽntru aÂşteptarea Învierii universale Âşi trecerea spre viaÞã veÂşnicĂŁ. De aceea, acum, ĂŽn noaptea sfĂŽntĂŁ a Sfintelor PaÂşti, vĂŁ ĂŽntĂŽmpin pe toĂži cu salutarea binecuvĂŽntatĂŁ a credinĂžei noastre: „Hristos a Înviat!“

DreptmĂŁritori creÂştini,

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos constituie evenimentul unic Âşi real, actul central al credinĂžei Âşi existenĂžei creÂştine, singurul care dĂŁ sens la tot ceea ce-l precede Âşi la tot ceea ce-l urmeazĂŁ: „CĂŁci dacĂŁ Hristos n-a ĂŽnviat, zadarnicĂŁ este atunci propovĂŁduirea noastrĂŁ, zadarnicĂŁ Âşi credinĂža voastrĂŁ“ (I Cor. 15,14).
Certitudinea Învierii lui Hristos avea sĂŁ transforme conÂştiinĂže Âşi sĂŁ facĂŁ din SfinĂžii Apostoli ĂŽnfricoÂşaĂži - cum am auzit din Evangheliile Sfintelor Patimi - misionari entuziaÂşti pĂŽnĂŁ la jertfa supremĂŁ ĂŽn predicarea acestui adevĂŁr, sĂŁ facĂŁ din aceÂşti misionari, martiri. Cum a fost posibilĂŁ o astfel de transformare radicalĂŁ? Pe ce temeiuri? SfĂŽntul Apostol Pavel ne oferĂŁ rĂŁspuns la aceste ĂŽntrebĂŁri: „Hristos a murit pentru pĂŁcatele noastre, a fost ĂŽngropat Âşi a ĂŽnviat a treia zi, dupĂŁ Scripturi; S-a arĂŁtat lui Chefa, apoi celor doisprezece; ĂŽn urmĂŁ S-a arĂŁtat deodatĂŁ la peste 500 de fraĂži, dintre care cei mai mulĂži trĂŁiesc pĂŽnĂŁ astĂŁzi, iar unii au Âşi adormit; dupĂŁ aceea S-a arĂŁtat lui Iacob, apoi tuturor Apostolilor; iar la urmĂŁ tuturor, ca unui nĂŁscut ĂŽnainte de vreme, mi S-a arĂŁtat Âşi mie“ (I Cor. 15, 3-8).

Prea iubiĂžii mei,

DupĂŁ Înviere, la a treia arĂŁtare ĂŽn faĂža ucenicilor SĂŁi, Domnul nostru Iisus Hristos a mĂŁrturisit, zicĂŽnd: „Datu-Mi-s-a toatĂŁ puterea ĂŽn cer Âşi pe pĂŁmĂŽnt“ (Matei 28,18). În momentul Învierii din morĂži, El se aratĂŁ ca „Fiu al Lui Dumnezeu din morĂži“ (Rom. 1,4). Pe El Dumnezeu L-a fĂŁcut Âşi Domn Âşi Hristos, stĂŁpĂŽn Âşi mĂŽntuitor (Fapte 2,36). În numele Lui se pleacĂŁ tot genunchiul „al celor cereÂşti Âşi al celor pĂŁmĂŽnteÂşti Âşi al celor de dedesubt“ (Filip 2, 10-11).
Trebuie sĂŁ Âştim cĂŁ, ĂŽnviat din moarte, Domnul nostru Iisus Hristos nu s-a ĂŽntors la viaĂža Sa de mai ĂŽnainte de moarte - asemenea fiicei lui Lair, fiului vĂŁduvei din Nain sau a lui LazĂŁr din Betania, pe care Domnul ĂŽl ĂŽnviase din morĂži. AceÂştia, dupĂŁ oarecare vreme au murit din nou, fiindcĂŁ ei ĂŽmbrĂŁcaserĂŁ la ĂŽnvierea lor „trupul morĂžii“, adicĂŁ trupurile lor pĂŁmĂŽnteÂşti supuse osĂŽndei morĂžii din pricina pĂŁcatului (Rom. 7, 24). ÎnsĂŁ, Domnul nostru Iisus Hristos „a fost dat morĂžii ĂŽn trup“, cum zice SfĂŽntul Apostol Petru, dar „a fost fĂŁcut viu cu duhul“ (I Petru 3, 18).

IubiĂži credincioÂşi,

SfĂŽntul Maxim MĂŁrturisitorul, un profund PĂŁrinte al Bisericii a ĂŽnĂželes cĂŁ trupul ĂŽnviat al Domnului este ca un sfeÂşnic spiritualizat din care lumineazĂŁ dumnezeirea Lui. CĂŽntarea bisericeascĂŁ vede ĂŽn trupul ĂŽnviat al Domnului o oglindĂŁ a dumnezeierii Lui. LĂŁmuriri de mare preĂž cu privire la trupul ĂŽnviat al lui Hristos dau cĂŽntĂŁrile din Duminica Sf. Apostol Toma. SfĂŽntul Apostol Toma pipĂŁie urmele rĂŁnilor din coasta MĂŽntuitorului, ceea ce dovedeÂşte cĂŁ trupul e menĂžinut ĂŽn veci. Dar trupul acesta e arzĂŁtor, ca focul Âşi numai ĂŽngĂŁduinĂža Domnului ĂŽl apĂŁrĂŁ pe Apostol sĂŁ nu ardĂŁ de atingerea Lui. MĂŽna lui Toma, fiind apĂŁratĂŁ de ocrotirea dumnezeiascĂŁ ca sĂŁ nu se ardĂŁ, a simĂžit totuÂşi ĂŽn ea, puterea dumnezeiascĂŁ din trupul Lui: „Cine a pĂŁzit atunci mĂŽna ucenicului nearsĂŁ, cĂŽnd s-a apropiat de coasta Domnului cea de foc? Cine i-a dat ei ĂŽndrĂŁzneala de a putut pipĂŁi? CĂŁ de n-ar fi dat coasta puterea dreptei celei de lut, cum ar fi putut pipĂŁi ea patimile cele ce au clĂŁtinat cele de sus Âşi cele de jos?“ (SĂŽmbĂŁta ĂŽn SĂŁptĂŁmĂŽna LuminatĂŁ). (...)
IubiĂži fii duhovniceÂşti,

Domnul nostru Iisus Hristos a ĂŽnviat pentru noi, din iubire, pentru a ne dĂŁrui, pentru a ne ĂŽmpĂŁrtĂŁÂşi viaĂža cea nouĂŁ adevĂŁratĂŁ, fĂŁrĂŁ sfĂŽrÂşit, care a ĂŽnvins moartea. SĂŁ nu aducem aminte de cuvintele sfinte: „Mai mare dragoste decĂŽt aceasta nimeni nu are, ca sufletul Lui sĂŁ Âşi-l punĂŁ pentru prietenii SĂŁi“ (Ioan 15,13). „A-Âşi pune viaĂža“ ĂŽnseamnĂŁ a Âşi-o dĂŁrui. ÂŞi acesta este modul divin de existenÞã: a exista pentru celĂŁlalt, a trĂŁi ĂŽn el, pentru el. Cu acest mod divin vine Fiul ĂŽn lume, trimis de TatĂŁl, pentru a ne comunica prin iubire, prin dĂŁruire de sine, prin jertfĂŁ, viaĂža Sa dumnezeiascĂŁ. Vorbind despre SfĂŽnta ÎmpĂŁrtĂŁÂşanie, a precizat Domnul: „Precum M-a trimis pe Mine TatĂŁl Cel viu Âşi Eu viez pentru TatĂŁl, Âşi cel ce MĂŁ mĂŁnĂŽncĂŁ pe Mine va trĂŁi prin Mine“ (Ioan 6,57). (...) Cu aceste gĂŽnduri Âşi ĂŽndemnuri, vĂŁ chem ca un pĂŁrinte iubitor, de luminatul Âşi marele praznic al Învierii Domnului sĂŁ ne ĂŽmpreunĂŁm toĂži ĂŽn rugĂŁciune fierbinte cĂŁtre Dumnezeu ca sĂŁ pĂŁzeascĂŁ Biserica noastrĂŁ Âşi Ăžara noastrĂŁ de orice fel de dezbinĂŁri Âşi primejdii Âşi sĂŁ binecuvĂŽnteze ostenelile tuturor pentru cĂŁ viaĂža, cu toate visurile Âşi realizĂŁrile ei, sĂŁ fie atot-biruitoare. ÂŞi unul pe altul sĂŁ ne ĂŽmbrĂŁĂžiºãm Âşi sĂŁ ne ĂŽmtĂŽmpinĂŁm ca fraĂžii, cu bucurie cĂŽntĂŽnd: „Hristos a ĂŽnviat din morĂži cu moartea pe moarte cĂŁlcĂŽnd Âşi celor din morminte viaÞã dĂŁruindu-le“. Dorindu-VĂŁ tuturor de sfintele sĂŁrbĂŁtori ale PaÂştelilor, pace, sĂŁnĂŁtate, bucurie Âşi spor ĂŽn toate cele bune Âşi folositoare mĂŽntuirii noastre, VĂŁ ĂŽntĂŽmpin ca mironosiĂžele altĂŁdatĂŁ pe SfinĂžii Apostoli Âşi ca strĂŁmoÂşii noÂştri din neam ĂŽn neam cu salutul creÂştinesc:

Hristos a Înviat!

Al vostru pĂŁrinte Âşi pĂŁstor duhovnicesc, de tot binele voitor Âşi pururea cĂŁtre Domnul fierbinte rugĂŁtor.

Eftimie,
Din mila Lui Dumnezeu
Episcop al Romanului