Sofisme via Nadler, cu pseudo-nume: De la Immanuel la Gigi
rice suiº are ºi coborîº! Aºa grãieºte o veche ºi înþeleaptã zicere bãtrîneascã. Pornind de la acest adevãr de nimeni contestat (numit în logicã postulat), putem crea la repezealã un silogism, adicã un tip de raþionament deductiv „în care dintr-o judecatã universalã derivã cu necesitate o nouã judecatã prin intermediul unei a treia judecãþi“ (cum precizeazã Larousse). Iatã cum: 1. Dealurile au suiº ºi coborîº. 2. Balaurul este un deal din Neamþ. 3. Deci Balaurul are suiº ºi coborîº.
Primul ºi al doilea termen se numesc premise. Al treilea este concluzia. Numai dacã premisele sînt corecte, ca mai sus, concluzia este corectã. Cînd una dintre premise este falsã sau ambele, avem a face cu un sofism, cãci ºi concluzia este falsã. Un exemplu din teatrul lui Von Kleist: 1. „Cocoºul cîntã. 2. Tu (cantorul) cînþi. 3. Deci tu eºti un cocoº“.
De o bucatã de vreme, un cotidian local care ne regaleazã din fericire cu pagini culturale interesante, în pustietatea ce ne îmbrãþiºeazã din ce în ce mai strîns, introduce sãptãmînal, lunea, cîte un sofism pe post de silogism, þintind cu precizie ºi, aº zice, cu ostentaþie, nume intrate in zona clasicã a culturii naþionale, de regulã personalitãþi ale vieþii politice ºi culturale interbelice, cu o oarecare orientare (politicã) de dreapta. La rînd, dupã data apariþiei în ziar, Nae Ionescu ºi Mircea Eliade. Sã nu pãcãtuim afirmînd cu rea credinþã cã, precum în politicã, ºi aici, în notele umoristice din cotidian, este vorba de un atac tipic procesului de demitizare, veche plãcere europeanã de la Zoil încoace. Da, dar... Dincolo de cîteva fraze cu aparenþã de prezentare obiectivã a indivizilor vizaþi, care dau perdeaua de fum necesarã, stau bine pitite silogismele, fãcute a desfiinþa prin ridicol.
Primul: 1. Nae Ionescu a posedat un autoturism Maybach. 2. Gigi Becali posedã un Maybach. 3. Deci Nae Ionescu a fost un Becali avant la lettre.
Al doilea: ÃŽn perioada interbelicã, Franþa a avut un academician oarecare, un Etienne Gilson, specializat în istoria filosofiei medievale. 2. ÃŽn acelaºi interval istoric, românul Mircea Eliade nu era academician ºi nu scrisese încã opera sa majorã, dedicatã istoriei religiilor ºi credinþelor religioase. 3. Deci Eliade nu poate fi „un simbol cultural,... patron spiritual al unei generaþii...“ la români.
Asemenea silogisme pornesc, fie din impulsuri umoristice demne de toatã lauda, fie din pricini care nu au nimic a face cu ideea de culturã, dintr-o veche ºi veselã obsesie, fixatã magistral de George Cãlinescu în capitolul Hogaº al „Istoriei“ sale. A compara Ceahlãul cu munþii legendari ai Greciei ar fi ºi ieftin ºi ridicol, scria negru pe alb profesorul. Se poate. Dar ºi cînd compari Olimpul cu Everestul... Cãci dincolo de quasinecunoscutul Gilson, la acea vreme Franþa avea alte piscuri, notorii!
Dupã un vechi ºi rãsuflat silogism, putem construi unul nou, în spiritul celor de mai sus. 1. Toþi românii sînt creºtini. 2. Apostolul Paul Tarsianul a fost creºtin. 3. Deci Paul era român!
Mai frumos nici cã se poate, nu-i aºa?
|
Autentificare
