Un vinovat pentru liniºtea noastrã
Reporterul: De cînd ºtiaþi cã vor fi debite-record ale Dunãrii, doamnã ministru?
Sulfina Barbu, ministrul mediului: În februarie, au apãrut primele avertizãri ºi, tot de atunci, am avut ºi noi, la minister, primele întîlniri cu prefecþii din zonele expuse...
Reporterul: Cine e persoana care a votat în locul dumneavoastrã, doamnã senator?
Norica Nicolai, senator PNL: E o nepoatã a mea ºi cu asta basta ºi nu m-a votat! De fapt, e o rudã mai îndepãrtatã ºi foarte bunã prietenã...
Reporterul: Loviturã de teatru în dosarul „Rãpirea ziariºtilor“! Instanþa a hotãrãt punerea în libertate a lui Omar Hayssam. La baza sentinþei a stat o adeverinþã eliberatã de unul dintre medicii Penitenciarului Rahova…
Traian Bãsescu, preºedintele României: Lansez un avertisment cãtre medicii care constatã boli grave ale lui Omar Hayssam. În 5 aprilie 2005, a avut loc o expertizã medicalã efectuatã de specialiºti. Certificatul lui aratã cã el este normal. Cei care îi vor crea condiþii sã scape în faþa legii vor fi consideraþi complici!
Declaraþii fãcute, în contexte ºi perioade diferite, de trei oficiali români: un ministru, un senator ºi ºeful statului. Aparent, între ele nu existã nici o legãturã. Dar, la o privire mai atentã, se vede ridicîndu-se din rîndurile de mai sus un abur pestilenþial, mirosind a putreziciune. Duhoarea vine din hoitul vorbelor mari ºi al promisiunilor avansate de-a lungul timpului de cei care conduc astãzi România. Sulfina Barbu a înmormîntat definitiv, din trei vorbe, ideea de competenþã. Ea devine, astfel, un personaj emblematic pentru întreaga gaºcã aciuatã în Palatul Victoria. Norica Nicolai, prin minciunile despre nepoata strecuratã la vot în Senatul þãrii, caricaturizeazã, definitiv, imaginea parlamentarismului românesc de tranziþie, iar Traian Bãsescu, contrazis flagrant de realitate sau, foarte probabil, de un anume sistem, ia în mînã cazmaua de gropar al speranþelor celor care încã mai viseazã sã se facã dreptate. Exemplele pomenite nu sînt singulare ºi nici rupte din context. De foarte mulþi, prea mulþi ani, peste România se minte cu neruºinare, se furã ca-n codru ºi se înjurã ca la uºa cortului. Un scandal permanent, asurzitor ºi derutant, acoperã orice urmã de vinovãþie. Corupþia fãrã corupþi e sora mai micã a vinovãþiei fãrã vinovaþi ºi a incompetenþei fãrã incompetenþi. Prefãcîndu-ne foarte democraþi ºi, mai nou, extrem de preocupaþi de apãrarea prezumþiei de nevinovãþie, chiar ºi atunci cînd vorbim de o crasã incompetenþã, trecem cu vederea invazia minciunii. Ne afundãm cu o plãcere perversã în canapeaua din faþa televizorului, urmãrind explicaþiile gîtuite ale Sulfinei sau horcãielile revoltate, de þaþã nervoasã, ale Noricãi. Aplaudãm, uimiþi ºi anesteziaþi, spectacolul patetic al muºchilor umflaþi ai preºedintelui dezumflîndu-se brusc, odatã cu sentinþele Patriciu, Hayssam ºi care or mai urma. Dupã care, tãcem la fel de brusc ºi uitãm sau aºteptãm sã vinã iar circul.
România are, mai mult ca oricînd, nevoie de vinovaþi. Permiþînd unor impostori sã lanseze acuzaþii de neputinþã sau minciuni sfruntate peste întreaga societate româneascã, ne semnãm, cu bunã-ºtiinþã, condamnarea la dispreþ ºi auto-compãtimire. Cea mai rapidã soluþie nu are nici o legãturã cu revoluþia violentã a armelor sau a bîtei, ci este cuprinsã în gestul firesc ºi purificator al presiunii publice care sã dicteze asumarea unor demisii.
|
Autentificare
