Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Mai 2006
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031    
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Social 20 Mai 2006
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
Cei întocmai cu Apostolii: Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena

Cei întocmai cu Apostolii: Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena

Dacã ar fi sã sintetizãm într-o expresie simplã viaþa ºi activitatea lui Constantin cel Mare, cel mai potrivitã ar fi aceea de geniu al creºtinismului. Viaþa sa, deloc liniºtitã, a fost descrisã magistral de Eusebiu de Cezareea în lucrarea De vita Constantini.
Fiind fiu al împãratului de Apus, Constanþius Chlorus, a deprins din fragedã pruncie îndeletnicirea armelor ºi lungile campanii de cucerire ºi de pãstrare a teritoriului Imperiului Roman. În anul 305, îl aflãm pe Constantin în Brittania, pe teritoriul Spaniei de azi. Dupã o sîngeroasã luptã cu tribul picþilor, Constanþius Chlorus este ucis. La puþinã vreme, gãrzile imperiale, admirînd foarte mult pe Constantin, l-au ales Imperator. În 306, Constantin devine împãrat al Imperiului Roman de Apus. Imperiul, pentru a fi mai uºor de condus, fusese divizat sub conducerea a doi împãraþi ºi doi viceregi, respectiv Imperiul Roman de Rãsãrit ºi de Apus, ceea ce a condus la apariþia de tensiuni între împãraþi.
Contactul indirect al lui Constantin cu creºtinismul este realizat destul de timpuriu, deoarece fiind fiu de împãrat auzise despre aceastã religie, persecutatã de aproape toþi împãraþii romani. De altfel, în 311 Constantin semneazã împreunã cu împãratul Galeriu un decret prin care creºtinismul sã nu mai persecutat. Constantin era adorator al cultului Sol invictus, religia Soarelui, pe care o primise de la tatãl sãu.
ÃŽn primãvara anului 313, lîngã Roma, la Pons Milvius, Constantin se pregãtea de bãtãlia decisivã cu împãratul Maxenþius. ÃŽn ajunul bãtãliei, Constantin are o viziune deosebitã în care i se aratã Mîntuitorul Iisus Hristos, Care îi spune cã va cîºtiga lupta doar dacã va crede în semnul de biruinþã al Crucii. Totodatã, Constantin vede pe cer semnul Sfintei Cruci, înconjurat de stele ºi de inscripþia: „ÃŽntru acest semn vei învinge!“. Constantin porunceºte ca sã se însemneze cu semnul Crucii armele, veºmintele ºi steagurile de luptã. Apoi, chemã la sine pe preoþii creºtini pentru a-i explica minunata apariþie. Trebuie menþionat cã Maxenþius avea o oaste de 150.000 de ostaºi, iar Constantin numai 20.000, cu toate acestea el reuºeºte sã biruiascã cu ajutorul Crucii numeroasele oºti.
În acelaºi an, Constantin, dupã ce s-a edificat asupra creºtinismului, a elaborat un Edict, la Milano, prin care creºtinismul era scos definitiv de sub persecuþii, fiind declarat religio licita, religie legalã. Împreunã cu mama sa, Împãrãteasa Elena, el va trece la amplã construire a Bisericii creºtine în întreg Imperiul, dãruind o seamã de facilitãþi religiei creºtine. Preoþii erau scutiþi de impozite ºi de armatã, instituie ca zi de odihnã generalã Duminica, bate monede cu însemnul Sfintei Cruci, interzice oficierea de jertfe, distruge o seamã de temple idolatre etc. Cu toate acestea, dovedindu-se un abil diplomat ºi politician, Constantin nu se converteºte prin botez la creºtinism pentru a putea pãstra titlul de Pontifex Maximus ºi de a menþine unitatea politicã a Imperiului care era strîns legatã de cea religioasã.
În 321, îl biruieºte ºi pe Licinius, la gurile Dunãrii, devenind unic Imperator. Licinius continuase prigonirea creºinismului pînã în 321.
Anul 324, prin osîrda ºi dragostea Sfintei Elena, aduce descoperirea Crucii pe care Domnul Hristos fusese rãstignit, dupã ce prin Sfînta ºi de viaþã fãcãtoarea Cruce se sãvîrºeºte o minune. Împãrãteasa Elena devine mare ctitor de biserici, înzestrîndu-le cu nepreþuite veºminte ºi odoare. Ea zideºte la Ierusalim mai multe biserici printre care ºi Biserica Învierii.

Victorie în Sinod
ÃŽn anul 325, datoritã certurilor religioase cauzate de erezia arianã, conform cãreia Iisus Hristos era considerat prima creaturã a Tatãlui, ceea ce demonta dumnezeirea Sa, deci neconsubstanþialitatea cu Acesta, prezideazã primul Sinod Ecumenic, de la Niceea, la care participã 318 episcopi din întreaga lume. La sinod, Constantin dovedeºte cît de bun cunoscãtor al teologiei creºtine era, mediind cu înþelepciune lucrãrile sinodului. Arie, pãrintele arianismului, a fost anatematizat ca ºi întreaga sa învãþãturã ereticã. Acelaºi Sinod, elaboreazã primele ºapte articole al Simbolului de credinþã, subliniind ºi restaurînd dumnezeirea Fiului, fiind declarat „deofiinþã cu Tatãl“.
În aceeaºi perioadã, Constantin purcede la construirea unei cetãþi impresionante, pe malul stîng al Bosforului, faþã în faþã cu cetatea Niceea, pe urmele cetãþii Bizantion. Cetatea îi va purta numele: Constantinopolis. Aici, a zidit mãreaþa sa catedralã închinatã Sfinþilor Apostoli: Anastasia, care avea pînã ºi dalele din cel mai curat aur.
În anul 336-337, Constantin cel Mare este botezat pe patul de moarte de cãtre episcopul Eusebiu de Nicomidia, la puþine zile trecînd la Domnul. Întreaga cetate Constantinopole ºi întreg Imperiul au suferit la moartea Împãratului preaiubit. O sãptãmînã s-a perindat mulþimea credincioºilor ºi supuºilor sãi la catafalcul împãratului adormit.
Din nefericire, fiii sãi nu au reuºit sã pãstreze liniºtea ºi stabilitatea obþinute cu mari eforturi de cãtre Constantin, ei divizînd ºi fãrîmiþînd Imperiul, teritorial, politic ºi religios.
Icoana marilor împãraþi Constantin ºi Elena, care au conferit creºtinismului noi perspective ºi poate salvarea istoricã, face ca ei sã fie mult cinstiþi în poporul creºtinilor. Numele de Constantin înseamnã cel ferm sau cel drept, iar Elena se tîlcuieºte prin fãclie. Sfinþii Constantin ºi Elena lumineazã peste veacuri pînã la sfîrºitul istoriei, în veºnicie, ca torþe ale credinþei adevãrate.

Articol afisat de 3309 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Pr. drd. Ciprian CLOªCÃ, consilier cultural al Epi)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Social Stiri Social
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri Sanatate Stiri Sanatate
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective