Povestea cu leopardul, la Cimitirul Eternitatea
• în faþa monumentului eroilor curãþenia este aproape desãvîrºitã, dar în lateral ºi în spatele zidului de piatrã este... leopadul Pregãtirile în Cimitirul „Eternitatea“ pentru depunerea coroanelor de flori de cãtre autoritãþile locale ºi judeþene nemþene - de Ziua Eroilor - a fost mai mult decît superficialã. Asta þinînd cont de faptul cã, în spatele zidurilor solide din piatrã, unde arde flacãra veºnicã, mizeria aproape cã poate fi luatã cu furca. Gunoaiele adunate la „umbra“ zidului pot fi ºi de cîteva zile, presupunînd cã au apãrut dupã depunerea de coroane, însã un pietrean care a ajuns la un mormînt din cimitir chiar pe 1 iunie, cînd s-a sãrbãtorit Ziua Eroilor, ne-a precizat cã deºeurile stau de mai multã vreme acolo. Cei care fac curãþenia în cimitir s-au îngrijit ca ordinea sã fie deplinã în partea din faþã a intrãrii principale, unde bãtea ochiul autoritãþilor. Dacã în preajma zidurilor unde arde flacãra „Eternitãþii“ se gãseau doar resturi de flori ofilite, bidoabe de plastic, hîrtie igienicã ºi cîteva bucãþi de ziare, la monumenul militarilor, situat la cîteva zeci de metri în partea dreaptã a intrãrii principale, într-un colþ, printre morminte zãcea un braþ de boarfe udate de ploile din ultimele zile. La monumentul eroilor, mizeria era pititã, în spatele zidurilor, în vreme ce la cimitirul militarilor, vestimentaþia, aparþinînd cel mai sigur unor boschetari, era lãsatã la vedere, în partea din faþã. Aºa cã povestea cu afarã-i vopsit gardul ºi-nãuntru-i
|