Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Iunie 2006
LMMJVSD
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Opinii 6 Iunie 2006
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

Tot pi buni!

Am dat iar peste teatrul p Buni (folosesc tot semnul pentru „pi“ minuscul, cã pe cel majuscul nu l-aþi descifra). Cînd mã întrebam, trecînd pe la Blue Café, dacã oi fi pierdut eu contactul cu viaþa culturalã cumva, cu cîte am pe cap, am dat iar peste el.. S-a mutat la Club Q30, ºtiþi unde, vizavi de Parcul Cozla, de Zoo, dacã preferaþi. De fapt, foarte cinstit vorbind, a dat el peste mine, dar detaliile sînt irelevante.
Aºa cã m-am dus lunea trecutã sã vãd ultima premierã, Twinges, „Junghiuri“ (poate mai propriu ar fi fost „Cîrcei“, dar ºi mai puþin inteligibil).
Mai realist decît în stagiunea anterioarã, directorul de programe, actorul Corneliu Dan Borcia a optat pentru o formulã endemicã, necontînd pe invitaþi din capitalã, ci pe actori localnici, bucuroºi de o asemenea alternativã. Altminteri, ideea în sine a rãmas ceea ce îºi propusese de la început, un soi de „teatru de buzunar“. Buzunar de batistã, cã nu se mai poartã buzunare de ceas, de cînd nu se mai poartã ceasurile de buzunar.
Stãteam ºi mã uitam ºi mã gîndeam în ce mãsurã teatrul, sub zodia concurenþialismului, este silit sã se întoarcã la formulele originare: doi, trei actori foarte pricepuþi, capabili sã intre quasi-reflex în pielea oricãrui personaj, douã, trei elemente de decor, nici acelea mandatorii (la unul dintre episoade, decorul era format, ca pe vremea lui Shakespeare, doar… dintr-un anunþ, MEN, dacã mã pricepeþi pe undeva) doi, trei metri pãtraþi de scenã ºi… atîta ajunge sã declanºeze catharsis-ul ºi o reacþie de afiliere în public. Dar sã o iau cu începutul.
Piesa, aºadar, Twinges, aparþine lui Bob Jude Ferrante, care-ºi spune cu mîndrie „dramaturg, regizor, producãtor ºi instigator“. American, cum altfel? Om de teatru total, dupã cum se vede ºi dupã cum nu se sfieºte sã se autoparodieze, într-un moment de mise en abîme, dovadã cã, pe lîngã plãcerea de a ºoca, mai are ºi umor, ceea ce denotã intenþionalitate totalã; individul, cu alte cuvinte, nu are nici o scuzã. Nici nu cere.
Textul, practic un simpatic colaj de „11 scheciuri“, cum ºi este subintitulat, este construit pe o dublã intenþionalitate esteticã: una, structuralã, þine de satirã, mai exact pe ridicolul existenþei contemporane, forþînd mereu limitele absurdului; cealaltã, stilisticã, merge pe ºocarea receptorului prin limbaj dar ºi pe forþarea unor stereotipuri. Chiar, dacã atîtea fete plecate la Hollywood sã ajungã artiste au ajuns, spre disperarea lor, prostituate, de ce n-ar fi posibil ºi invers, tot spre disperarea „nefericitei“? Emblematicã rãmîne tot secvenþa iniþialã, cu „durul“ de la radio care se dezumflã total cînd aude vocea mamei, care-i administreazã o excelentã spaimã pedagogicã.
Ei, gata, nu vã povestesc totul, am vrut numai sã vã incit sã vã duceþi sã vedeþi, cã se joacã toatã luna iunie.
Serios vorbind, spectacolul este foarte agreabil, foarte potrivit cu locaþia underground, „di su' prund“, vorba unui ºugubãþ, actorii - Cezar Antal, Dragoº Ionescu, Ecaterina Hîþu, în aceastã ordine valoricã - sînt foarte „acolo“, cu o menþiune specialã pentru primul, mai stãpîn pe economia personalã de mijloace de expresie, regia lui Alex Mihail, proaspãt laureat Uniter, este simplã ºi funcþionalã, chiar dacã puþin ºcolãreascã, dar astea-s tipicãrii de specialitate, iar decorul Ancãi Cernea, nimic mai mult decît se cere (frumoasã, metafora celor douã scaune Yin ºi Yang). Ce n-am înþeles bine e ce nevoie era de costumele de firmã, dar presupun cã are de-a face cu economia de piaþã. Nu mã bag; costumele creau, într-adevãr, un valabil contrapunct plastic simplitãþii restului.
Ceva probleme mai þin de partea organizatoricã; domnul Borcia, dupã atîþia ani de Piatra Neamþ, este încã prea ardelean ca sã priceapã cã moldovenii, mai fantaºti, se aºeazã unde li se nãzare, nu unde li se spune; dar asta este deja altã socotealã. Am sã-i recomand o curã de Pavel Stratan.
Una peste alta, este o plãcutã alternativã la ideea de teatru convenþional, mai ales într-o zi caldã de varã, ca ºi într-o zi ploioasã. De încercat; dar asta v-am mai spus. Pi buni!

Articol afisat de 1765 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ada POPOVICI)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Economie Stiri Economie
Stiri Social Stiri Social
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri Sanatate Stiri Sanatate
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective