Bãsescu, omul cu televizorul pe cap
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, al cãrui portret vertical din cartea de istorie ne prezintã un bãrbat frumos ºi impunãtor, avea obiceiul, zice-se, sã umble prin sate ºi tîrguri, unde-i pedepsea pe neguþãtorii hoþi. Dacã utilizau o oca mai micã, pãcãlind cumpãrãtorii, hopa ºi Cuza! Dacã te prindea cu mîþa-n sac sau cu ocaua mai micã, erai pedepsit. Frica se întinsese odatã cu legenda. Negustorii se scãpau în nãdragi de spaima domnitorului ºi utilizau pentru negoþul lor de acadele ºi tãrîþe, chiar o mãsurã mai mare, sã nu supere vigilenþa lui Vodã. Traian Bãsescu, bolnav nu de spinare, ci de imagine, colindã de la o vreme satele inundate, podurile dãrîmate, participã la înmormîntãri de nefericiþi sfîrtecaþi în Afganistan, de ai zice cã nu-i bîntuit de alt gînd decît cel al alinãrii suferinþelor celor nãpãstuiþi. La înmormîntarea tînãrului militar care a plecat sã facã un ban pe cîmpiile minate ale unei lumi cu care n-are nici în clin, nici în mînecã, a bocit mai ceva ca o bocitoare ruralã care practicã, pe bani, meseria vãicãritului la comandã. De ce, în loc sã se smiorcãie, nu dã ordinul retragerii tinerilor noºtri din rãzboaie absurde? A bocit exersat, meseriaº, mai ceva ca la înmormîntarea politicã a fratelui Stolojan, cãruia i-a ºterpelit locul de la Cotroceni, dîndu-i în schimb îndeletnicirea de uºier. Ce-i interesant este cã Alexandru Ioan Cuza umbla prin sate deghizat, nedorind sã fie recunoscut. Domnul se strecura neremarcat, pãrînd un om de rînd. Bãsescu, nu ºtiu cum naiba se face, umblã întotdeauna cu un cîrd de camere de luat vederi în spate, intrã „incognito“ într-un spital, dar media crescutã ombilical pe anexele Palatului Cotroceni e acolo. Bãsescu nu miºcã un deºt, nu varsã o lacrimã fãrã televiziuni. Preºedintele Bãsescu umblã cu un televizor potrivit pe chelie, iar faþa domniei sale, hãhãitã sau plîngãtoare, imitã stãri diverse de pe scena teatralã a acestei cutii.
Bolnav incurabil de imagine, vînãtor de drame pe care le stoarce în folos propriu, preºedintele urcã în sondaje pe cimitire ºi morþi. O dramã în plus, o nenorocire în plus, un stol de voturi în plus pentru preºedinte. Cuza, mascat în om de rînd, îºi construise un þel din îndreptarea rãului, din curãþirea cangrenei hoþiei care înflorea, pesemne, pe vremea lui, ca ºi acum. Traian Bãsescu, mascat în preºedinte, prezintã doar demagogia gãunoasã a politicianismului de pe Dîmboviþa. În urma lui, morþii rãmîn morþi, durerile rãmîn dureri, sãrãcia sãrãcie. Loviþii de soartã, fie cã sînt tuberculoºii unor spitale mizere, fie cã sînt sinistraþii cu casele dãrîmate de ape, rãmîn mai departe în singurãtatea nefericirii lor, ajutaþi doar de Cel de Sus. Prezenþa preºedintelui, cel care s-a tratat într-un spital vienez cu 1.000 de euro pe zi, între ftizicii care n-au un leu pentru a-ºi cumpãra doctoria cea mai ieftinã, nu pãcãleºte pe nimeni. Oricum, pe mine nu.
|
Autentificare
