Dor de…
Motto: „Veºnicia s-a nãscut la sat“ (Lucian Blaga) Mi-e dor de satul dintre dealuri, cu crîºmele de la rãscruci, unde în loc de drum sînt ºleauri ºi cimitiru-i fãrã cruci.
Mi-e dor de colbul de la ºase, cînd se îndreaptã spre suhat mãrhaie mici ºi ciolãnoase, cu botul umed ºi tãrcat.
Mi-e dor de locul unde-odatã a fost un iaz (dar a secat), de grindina care albise ogorul trist ºi-nsingurat. ªi de cier mi-e dor, da' tare! Ce cai acolo s-au aflat pe cînd domnea ªtefan cel Mare (care-i la Putna îngropat)!
Mi-e dor de uliþa uitatã, pe unde mai treceau maºini cînd bunicuþa era fatã ºi Gigi strungãraº la stîni.
Mi-e dor de cei care-ºi fac veacul stînd pe stanoagã, lîngã gard, golind fãrã-ncetare sacul, uitaþi de PHARE ºi SAPARD. De plug de lemn, fãrã cormanã, în curte de bãtrîni sãraci, care nu-i bun nici de pomanã ºi-n plus e tras, în cîmp, de vaci. De codrul, care nu mai este, de fagi bãtrîni ºi de arþari, de satul fãrã de neveste, plecate dupã cãpºunari.
Mi-e dor de leapºa pe ouate, jucatã seara pe suhat, de cîmpul fãrã de bucate, fiindcã-n varã n-a plouat; de fetiºcane fãrã ghete, cum Topîrceanu mai scria, de borhotul cu raþe bete ºi de iþari fãr-de curea.
Mi-e dor, dar cine sã-nþeleagã? de-o bulugheanã coaptã-n foc, de-o babã care mã dezlegã, descînt stuchit, de nenoroc.
Mi-e dor de toþi! Mi-e dor de toate! Nu-l cãutaþi în basm ºi-n scrum, cãci satul ãsta, pe dreptate, e satul meu, nemþean, de-acum!
|
Autentificare
