SĂŁrbĂŁtoarea SfĂŽntului Prooroc Ilie Tesviteanul

Bisericile creÂştine sĂŁrbĂŁtoresc, an de an, pe 20 iulie, suirea la Cer, cu cĂŁruĂža de foc, a SfĂŽntului Prooroc Ilie Tesviteanul. DupĂŁ tradiĂžia Sfintei Scripturi, proorocul Ilie a trĂŁit cu opt sute de ani ĂŽnainte de Hristos, pe vremea regelui evreilor, Ahab, Âşi era fiul unui preot al Legii vechi, pe nume Sovac, din cetatea Tesve din Galaad, dincolo de Iordan, de unde Âşi numele sĂŁu, Tesviteanul.
Regele Ahab ĂŽÂşi luase de soĂžie o prinĂžesĂŁ fenicianĂŁ, ĂŽnchinĂŁtoare la zeul Baal, care l-a ĂŽndemnat pe soĂžul sĂŁu sĂŁ pĂŁrĂŁseascĂŁ credinĂža iudeilor, pe cea ĂŽn Dumnezeu, Âşi sĂŁ o urmeze pe ea ĂŽn pĂŁgĂŽnitate. Regele, preĂžuind mai mult frumuseĂžea deÂşartĂŁ a femeii, a ascultat-o Âşi a dat poruncĂŁ ĂŽn popor sĂŁ-Âşi ĂŽntoarcĂŁ faĂža de la Dumnezeu, prigonind pe apĂŁrĂŁtorii dreptei credinĂže. A ridicat pretutindeni, pe pĂŁmĂŽntul lui Israel, capiÂşti idoleÂşti, unde ĂŽi Ăžinea la loc de cinste pe preoĂžii zelui Baal.
Ilie Proorocul a venit la curtea regelui, l-a mustrat cu cuvinte aspre pentru rĂŁtĂŁcirea lui, dar ĂŽn zadar. VĂŁzĂŽnd cĂŁ nu poate sĂŁ-l readucĂŁ pe rege la credinĂža strĂŁmoÂşeascĂŁ, i-a vestit cĂŁ se va abate asupra Þãrii o foamete mare timp de trei ani Âşi jumĂŁtate, ca pedeapsĂŁ pentru lepĂŁdarea sa de credinÞã. Auzind despre aceastĂŁ nenorocire, regele a hotĂŁrĂŽt sĂŁ-l omoare pe Ilie, dar acesta s-a ascuns pe muntele Carmel Âşi, dupĂŁ trei ani Âşi jumĂŁtate, s-a ĂŽntors la curtea regelui Ahab, care suferise, ĂŽn acest rĂŁstimp, de foamete. Poporul, vĂŁzĂŽnd adevĂŁrata dovadĂŁ a proorocului Ilie, a strigat: „Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeu cel adevĂŁrat!“. ÂŞi, prinzĂŽnd pe slujitorii zeului Baal, i-a ucis, pentru a nu mai ĂŽnÂşela Âşi pe alĂžii. Prin rugĂŁciunea lui Ilie, a venit peste ei o ploaie binecuvĂŽntatĂŁ Âşi a ĂŽncetat Âşi foametea.
Tot SfĂŽnta ScripturĂŁ spune Âşi despre alte fapte minunate sĂŁvĂŽrÂşite de proorocul Ilie. A ĂŽnviat pe fiul unei vĂŁduve din Sarpeta Sidonului, a vĂŁzut pe Dumnezeu „ĂŽn vĂŽnt subĂžire“, pe cĂŽt este cu putinÞã omului a-L vedea, a despĂŁrĂžit Iordanul, trecĂŽnd ca pe uscat, Âşi a stat ĂŽnaintea lui Iisus Hristos la Schimbarea lui la FaÞã pe multele Tabor. CĂŽnd s-au sfĂŽrÂşit zilele proorocului Ilie, a fost ridicat la ceruri ĂŽntr-un vĂŽrtej de flĂŁcĂŁri Âşi ĂŽntr-un car de foc.
Tradiþia Bisericii ne spune cã Sfîntul Ilie va veni iarãºi pe pãmînt, la sfîrºitul veacurilor, ca Înaintemergãtor la cea de-a doua venire a lui Hristos. Numeroase biserici, mãnãstiri ºi schituri poartã hramul Sfîntul Ilie, iar icoane cu chipul proorocului reprezintã diverse momente din viaþã, precum ºederea sa în peºtera de pe muntele Carmel sau la Schimbarea la Faþã pe muntele Tabor alãturi de Hristos, cea mai popularã fiind icoana cu urcarea la cer în carul de foc. În tradiþia popularã, sãrbãtoarea Sfîntului Ilie este un prilej pentru aplicarea unor obiceiuri ºi ritualuri ce vin din credinþe strãvechi. Sîntilie, cum i se spune în popor, este un sfînt care la rugãciunea oamenilor aduce ploaia. Se crede cã Sîntilie îºi aºteaptã cu atîta nerãbdare ziua în fiecare an, încît, atunci cînd vine, porneºte nãvalnic prin lume, într-un car de foc, mînat de furtunã. De aceea se mai crede cã ploile vor fi nelipsite în aceastã zi ºi, pentru a-l îmbuna sã nu aducã furtunã sau grindinã, credincioºii duc la bisericã mere vãratice, numite mere sîntileºti, pentru cã acestea îi plac sfîntului. ªi dacã în aceastã zi nu se lucreazã, oamenii vor fi ocrotiþi de secetã ºi de incendii.