EDITORIAL. Un taxi spre democraþie
Mie, unul, îmi place sã þin de vorbã taximetriºtii, cînd le sînt client. Cam asta îmi propusesem ºi luni, 17 iulie a.c., cînd, dupã o vizitã la pãrinþi, la Craiova, la plecare am chemat un taxi de la firma localã Romnicon, sã ne ducã (eram doi) în locul în care îmi lãsasem maºina. Aveam ochelari de soare pe nas, eram nebãrbierit de cîteva zile ºi purtam pantaloni scurþi (nu rîdeþi, detaliile conteazã!). A venit o maºinã ºi, cînd l-am rugat pe ºofer sã deschidã portbagajul, sã-mi pun douã genþi de voiaj (normale), mi-a spus cã nu se poate, cã are acolo niºte boxe (!). Discuþii, parlamentãri, iar dau telefon la Romnicon, de-acolo îmi spun cã vor trimite altã maºinã etc. Noroc cã nu trebuia s-ajung undeva la orã fixã.
Apare ºi un al doilea taxi. De fapt, încã înainte de a-l vedea, înaintea lui a ajuns un zvon de manele ce-a pus pe lãtrat toþi cîinii strãzii. Din taxi a coborît un june ºofer pe nume Fernando Enache (o sã vedeþi cum am fãcut cunoºtinþã), foarte ofensat, strigîndu-mi nervos cã e vina mea, cã nu am specificat de la bun început cã am nevoie de o maºinã cu portbagaj (!). A dat manele mai încet oftînd, ca ºi cum i-aº fi cerut sã-ºi omoare pãrinþii, mi-a deschis în spate ºi m-a lãsat sã-mi pun bagajele, ca ºi cum mi-ar fi fãcut un favor. Cînd persoana care mã însoþea - o femeie - i-a cerut s-o ajute cu o geantã, ºoferul Enache a zis cã sarcina lui e sã conducã maºina, nu sã aºeze bagajele ºi cã el crede cã în democraþie fiecare trebuie sã-ºi facã doar treaba lui. În fine, am plecat. Atunci mi-am dat ochelarii jos ºi l-am rugat pe ºofer, ca în democraþie, sã facem prezentãrile - ºi i-am întins carnetul de senator, cerîndu-i legitimaþia de la firmã.
Probabil cã n-a fost un gest frumos din partea mea. Omul era sã leºine. S-a uitat la mine prin oglinda retrovizoare ºi s-a îngãlbenit, îngãimînd cã n-a ºtiut pe cine ia (de parcã asta era problema!), cã e nou în firmã, cã e obosit, cã-l doare mîna stîngã etc.
Ca unul care merg mult cu taxiul, ºtiu cît de diferiþi pot fi ºoferii. Unii au umor sau bun simþ sau mãcar ºtiu cum sã se poarte; alþii s-au apucat de taximetrie doar ca sã fugã de sapã.
Nu nervii junelul Enache mi s-au pãrut jenanþi (în fond, cu toþii avem zile mai proaste), cît laºitatea lui. Pe cît de cocoº era înainte, pe-atît de preº a devenit în douã secunde, cu gemete ºi scuze. Ce mã tem cel mai mult este sã nu se fi rãzbunat pe urmãtorul client.
|