 O nouã carte de poezie: „Imperiul lupului“ de Mihai Merticaru
L-a caracterizat frumos, printre alþii, poetul Adrian Alui Gheorghe: „Dacã în una din Marile Piramide, atunci cînd au fost jefuite de eternitate, ar fi fost descoperit un scrib, aplecat peste tãbliþele sale, meºterind litere ºi cuvinte, sînt convins cã ar fi adus din profil cu Mihai Merticaru“.
Nu de mult, cunoscutul profesor Mihai Merticaru a gãsit de cuviinþã sã iasã din nou în prim-planul vieþii editoriale nemþene prin volumul de poezii „Imperiul lupului“, apãrut în seria „Orfeu“ a Editurii „Crigarux“.
Omul...
Nãscut în comuna Rediu în 1938, Mihai Merticaru absolveºte Facultatea de Filologie a Universitãþii „Al. I. Cuza“ din Iaºi, cu o lucrare de licenþã coordonatã de prof. univ. dr. doc. Constantin Ciopraga, dupã ce urmeazã cursurile Liceului „Bacovia“ din Bacãu ºi activeazã ca bibliotecar ºi profesor suplinitor.
ÃŽntre 1965 ºi 1968, predã limba ºi literatura românã la ªcoala din Nemþiºor ºi colaboreazã la ziarul „Steagul roºu“ din Bacãu. De la înfiinþarea ziarului „Ceahlãul“, în 1968, ºi pînã cînd cotidianul devine hebdomadar, în 1974, este redactor la secþia culturalã a publicaþiei. Revenit în învãþãmînt, Mihai Merticaru se implicã decisiv în problematica acestuia, publicînd articole în toate revistele de specialitate, editînd patru manuale auxiliare în sprijinul învãþãmîntului de performanþã ºi coordonînd cu pasiune revista ºcolarã „Muguri“. Din anul 2000, este redactor la revista de culturã „Antiteze“ din Piatra Neamþ.
A debutat în revista „Literaturã ºi artã“ din Chiºinãu, în septembrie 1992, cu poezia „Fabulã“ ºi a recidivat cu poemul „Dragã Prutule“. A publicat poezii ºi cronici literare în revistele: „Ateneu“, „Asachi“, „Antiteze“, „Cronica“, „Flacãra“, „Convorbiri literare“, „Luceafãrul“, „La Tazlãu“, „Poezia“, „Semn“ (revistã de poezie haiku), „Suplimentul literar-artistic“ al ziarului „Monitorul de Neamþ º.a.
Este inclus în antologia „Poezia pãdurii“, coordonatã de Radu Cîrneci (editura „Orion“, 1999), antologia româno-italianã „Sprijinit pe o carte înfloritã“ (Apoggiato ad un libro fiorito, „Campanotto Editare, 2001), ºi în „Antologia de poezie româno-germanã“ (editura „Dionysos“ din Kastellaun, 2003).
A mai publicat, pînã acum, volumele: „Vînãtoare princiarã“ (Editura „Cronica“, 1992), „Catedralã de azur“ (Editura „Cronica“, 1994), „Repere literare ºi stilistice“ (Editura „Cronica“, 1996), „Scriere cuneiformã“ (Editura „Cronica“, 1997), „ÃŽntîlnire pe pod“ (Editura „Timpul“, 2003).
Este membru al Uniunii Scriitorilor din februarie 1999.
...Cartea
Prefaþate de un „curriculum vitae“ versificat frumos, expresiv ºi plastic, cele trei cicluri care alcãtuiesc corpusul cãrþii („Soltanto noi due“, „Coliere multicolore“ ºi „Imperiul lupului“) constituie tot atîtea dovezi ale unei maturitãþi poetice împlinite ºi puternic personalizate.
Pentru cã poetul Mihai Merticaru are acea coerenþã ºi siguranþã a sensurilor pe care þi-o conferã doar vieþuirea prelungã întru cuvînt. Nimic echivoc, nimic ambiguu, nimic din retorica subnutritã sau, dimpotrivã, exaltatã, a începãtorului. Exerciþiul îndelungat al literei ºi al expresiei literare, formaþia riguroasã în domeniu, îi permit sã exploateze sobru ºi eficient virtuþile unui lirism nuanþat ºi determinat convingãtor de priveliºtile unei realitãþi incomode, fãrã a neglija sau evita tendinþele reflexiei subiective. În ciuda unor tentaþii evidente cãtre spectaculosul imaginilor hiperbolizate, fastuoase, uneori încãrcate de bizareria figurativã a unui revitalizat, asumat ºi chiar revendicat baroc personal, versul - uneori surprinzãtor naiv - lui Mihai Merticaru, ilustreazã, în fapt contradicþia, acceptatã ca stare de vieþuire, dintre universul subiectiv ºi contrariat al propriei fiinþe ºi cel obiectiv ºi cinic al realitãþii. Pe care, fãrã a fi poeþi, o resimþim cu toþii.
|
Autentificare
