Da, sintem in UE. Si ce urmeaza?

26 septembrie 2006 - iata o data care sigur, pentru noi, va face istorie. In aceasta zi, Comisia Europeana si Parlamentul European au decis, in urma unei analize (in principiu) severe ca Romania si Bulgaria merita sa intre de la 1 ianuarie 2007 in grupul UE. Odata cu noi, Europa celor 25 va deveni Europa celor 27. Ma consider norocos ca, in aceasta zi, am fost in bancile Parlamentului din Strasbourg - unde s-a discutat, pret de 60 de minute (!), aceasta etapa a integrarii noastre. Decizia, in ceea ce ne priveste, a fost anuntata de Emmanuel Barroso si Olli Rehn. Fiecare a vorbit nu mai mult de 10 minute. Apoi au intervenit, pret de 2-4 minute fiecare (dupa ceas!), sefii de grupuri politice - care toti (cu exceptia liderului Verzilor, Daniel Cohn-Bendit) au salutat evenimentul. In total, o ora - pentru cele doua tari. E putin, 60 de minute? Poate, dar pentru noi, astazi, aceste 60 de minute vin dupa 16 ani in care am trait sub teroarea esecului.
Sa recunoastem: noi, romanii, ne-am simtit multa vreme (mai ales dupa 1989) ca fiind orfanii Europei. Degeaba vorbeam o limba latina, degeaba ne consideram inruditi cu unele dintre cele mai importante popoare ale Occidentului. Mereu, in ultima vreme, ne-am temut ca va aparea ceva, in ultimul minut, care ne va da peste cap asteptarile. Altfel spus: am avut mereu constiinta faptului ca sintem europeni, dar, cu toate acestea, ne-am temut de ceea ce s-ar putea intimpla pe drumul recunoasterii noastre ca atare.
Dupa acest 26 septembrie, inima noastra poate sa se bucure. Mintea noastra, insa, trebuie sa gindeasca deja la ceea ce avem de facut mai departe. Integrarea este inceputul, nu finalul „examenului“ nostru european. Ea este cel mai simplu pas dintr-o cursa care sigur va fi una cu obstacole. Odata membri UE, va trebui sa aratam la ce anume sintem buni. Vrem sa fim asistatii Europei sau vrem sa aducem Uniunii o valoare adaugata? Va trebui sa impunem o marfa romaneasca in primele 10-15 ale continentului. Rulmenti? Brinza? Mobila? Programe de calculator? Ardei gras? Oricare ar fi raspunsul, noi va trebui sa aratam, intr-un orizont de timp oarecare, ca putem face mai bine decit oricine un produs anume. Asta se afla la baza Europei Occidentale: excelenta, competitia si complementaritatea.
Dupa sedinta din dupa-amiaza de-alaltaieri, mai multi parlamentari europeni au venit sa ne felicite. Era pura diplomatie. Dupa 1 ianuarie anul viitor, vom fi (in cazul cel bun, pentru noi) concurentii lor. Solidaritatea este o cale cu dublu sens: nu numai Europa va fi de aici inainte solidara cu noi, ci si noi va trebui sa fim in acord cu ea, de la politica de aparare, pina la rata inflatiei. Unii dintre noi deja se tem ca nu cumva clauzele de salvgardare ce vor insoti (foarte probabil) aderarea sa nu ne transforme, de la bun inceput, intr-un membru de rangul doi. E fals. Ceea ce ne poate aduce pe rangul secund ar fi numai ineficienta muncii noastre. Deloc paradoxal, solutiile pentru ca Romania s-o duca mai bine in interiorul UE vor trebui cautate si gasite la Bucuresti, nu la Bruxelles. Cei 25 ne-au primit; ce loc anume ne vom gasi in UE este, insa, numai treaba noastra.