 PSD - miza schimbãrii
La aproape doi ani dupã ce PSD a pierdut alegerile generale, partidul se aflã într-o crizã prelungitã, în care liderii se ceartã unii cu altii, iar dupã cum aratã sondajele, simpatizantii social-democratilor scad vãzînd cu ochii. Mircea Geoanã, ales presedinte al PSD la congresul din 2005 unde a cîstigat împotriva lui Ion Iliescu, nu a reusit nici sã reformeze partidul, nici sã opreascã luptele interne pentru putere. Curajul sãu de a intra în competitie cu fondatorul formatiunii pe care o conduce s-a dovedit a fi doar un gest de frondã, al unui pusti care face paradã de tineretea lui în fata unui tatã cam obosit si demodat. Dupã ce a cîstigat bãtãlia cu Ion Iliescu, Geoanã n-a mai stiut ce sã facã. Fãrã idei, lipsit de repere ideologice clare, înspãimîntat de rolul pe care trebuie sã-l joace la vîrful celui mai mare partid românesc, fostul diplomat de carierã s-a lãsat manevrat cînd de unii, cînd de altii, ca un copil fugit de acasã cu bijuteriile familiei, pe care bãietii mai mari îl pãcãlesc pentru a pune mîna pe comorile sale.
Mircea Geoanã a venit în fruntea PSD fãrã un proiect de relansare a partidului, ajutat de grupul de la Cluj, care avea de mai multã vreme o strategie de modernizare a social-democratilor. Geoanã s-a temut sã-si asume aceastã strategie care prevedea, între altele, eliminarea coruptilor, marginalizarea personajelor dubioase, descentralizarea partidului, prin diminuarea rolului de comandã asumat de conducerea de la Bucuresti si întãrirea autoritãtii filialelor din provincie. Fostul diplomat de carierã a crezut cã poate aplica regulile împãciuitoare învãtate la Ministerul de Externe pentru a regla jocurile de putere din PSD. Astfel încît a preferat sã bãlteascã între grupul Iliescu-Oprescu si reformistii de la Cluj, încurajat de profesionistii aranjamentelor de culise Miron Mitrea si Viorel Hrebenciuc. Ultimii doi au culisat mereu între taberele din PSD urmãrindu-si propriile obiective din pozitiile de fortã pe care le au datoritã relatiilor transpartinice, dar si a sustinerilor din teritoriu pe care se bazeazã.
Rãzboiul din PSD se radicalizeazã înaintea congresului extraordinar programat în decembrie, unde eventuala schimbare a statutului ar putea favoriza una dintre cele douã tabere. Mircea Geoanã, sustinut oficial de grupul de Cluj, care în interior este destul de critic fatã de presedintele PSD, ar vrea ca, la alegerile de anul viitor, presedintele sã-si poatã face singur echipa de conducere, în vreme ce aripa Sorin Oprescu, avîndu-l în spate pe Ion Iliescu si fidelii acestuia preferã ca presedintele, vicepresedintii si secretarul general sã fie alesi individual.
În aceastã ecuatie, Sorin Oprescu crede cã dacã va ajunge presedinte îi va atrage de partea sa pe ceilalti alesi în echipa de vîrf si va asigura continuitatea traditionalã a partidului, cu binecuvîntarea lui Ion Iliescu, simbolul post-decembrist al PSD. Dacã, însã, congresul extraordinar va fi de acord ca presedintele ales sã-si numeascã locotenentii, iar Geoanã va fi reales anul viitor presedintele partidului, grupul de la Cluj va obtine automat majoritatea locurilor de la vîrful PSD, iar liderii ardelenii sperã sã-si poatã pune în practicã programul de reformare.
|
Autentificare
