Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Octombrie 2006
LMMJVSD
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031     
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Eveniment cultural 27 Octombrie 2006
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
Despre un fel de ipocrizie lingvisticã

Despre un fel de ipocrizie lingvisticã

• interviu cu regizorul spectacolului „Chat“ de Stefan Caraman, montat la Teatrul „Pi Buni“, Dan Vasile

Rep.: Explicitati explicitul, vã rog!
Dan Vasile:
Existã la aceastã orã un curent în dramaturgia contemporanã care marseazã foarte mult pe explicit ca o calitate în sine a textului. Ca sã spunem pe sleau, este un text explicit în mod gratuit. Am citit foarte multe texte ale unor tineri autori contemporani care au imprecatii în cascadã fãrã nici o justificare. În cazul spectacolului nostru, ce este explicit face parte din cotidian, din viata noastrã de zi cu zi. Nu cred cã cineva, si pudibond sã fie, n-ar putea întelege contextul în care se folosesc anumite expresii. Contextul, de altfel, genereazã acest limbaj, nu este o refulare a autorului, a actorilor, a regizorului, a nimãnui din echipa de creatie.
Rep.: Si chiar dacã ar fi, sã zicem, disimulatã?
D.V.:
Da, si nici nu e în exces. Spuneam acum vreun an si ceva, într-un interviu, cã nu o sã fac texte care contin limbaj explicit, tocmai pentru cã pe scenele românesti, de underground mai ales, se aglomereazã atît de mult limbaj explicit, cã nu auzi nici în tramvai.
Rep.: Si totusi ati fãcut.
D.V.:
Pentru cã aici nu e vorba de limbaj explicit, ci de o dramã a unor oameni care în situatii extreme, precum cea indusã de betie, disperare, crize existentiale, ajung sã foloseascã si un limbaj mai putin acceptat teoretic. Dar noi, ca natie, sîntem pudibonzi, cãci dacã te uiti la filmele americane, constati cã cele mai cuminti productii contin cîte un „fuck you“ cît toate zilele, care la noi se traduce, de regulã, printr-un „du-te naibii“, deosebit de voalat. Noi facem numai tîmpenii, dar nu le vorbim, ne ascundem dupã deget.
Este, cred eu, un exercitiu foarte util. Eu am vãzut astãzi oameni care rîdeau discret, nu-si permiteau sã rîdã explicit, tocmai sã nu recunoascã propriile „slãbiciuni“.
Rep.: E un fel de ipocrizie lingvisticã. Cu atît mai mult cu cît în viata de fiecare zi, de fapt, nu are nici o motivatie. Dincolo de asta, v-as ruga sã ne explicitati, din punctul dumneavoastrã de vedere, drama acestor doi oameni, din perspectiva vîrstei.
D.V.:
Acum o sã fiu putin pretentios si am sã-mi permit sã afirm cã este exact drama din „Livada de visini“, dacã-mi permiteti, în care vin vremurile peste niste oameni care nu vor sã înteleagã aceastã schimbare. Aici se întîmplã ca oamenii acestia, care au saizeci si ceva de ani, sã ia contact cu un alt timp istoric. Ei trãiesc într-o existentã paralelã cu aceea a celor de vîrsta lor. Ei nu mai sînt pensionarii aceia clasici, care stau la coadã, ci sînt oameni care folosesc Internetul ca pe un instrument util, cotidian, care nu mai e o noutate pentru ei. Ei bine, acest lucru îi aruncã într-un soi de schizofrenie, într-un soi de scindare cu personalitatea lor.
E, de fapt, un refuz de a-si accepta vîrsta. Internetul este folosit cu precãdere de cãtre tineri, care îl utilizeazã ca pe un instrument modern, util.
Rep.: Asta nu înseamnã adaptabilitate?
D.V.:
Adaptarea nu se poate face chiar deplin, chiar usor. Este o dorintã de adaptare, dar sechele ale vechiului comportament mai existã. De asta numesc eu acest lucru drept schizofrenie. Poate cã aici este si sursa comediei. Este un fel de reactie duplicitarã, recunoscutã si asumatã în fapt, între „doi bosorogi nenorociti“, cum se categorisesc ei însisi. Este o ironie si o autoironie a autorului pentru faptul cã nici aceste noi epoci care vin nu sînt fabuloase, nu sînt cu mari deschideri. Individul este acelasi ca acum o sutã de ani. Trãieste aceleasi drame, are aceleasi probleme care decurg din lipsa de comunicare, are tot aceleasi drame sufletesti, iubiri neîmpãrtãsite, semnale cotidiene transmise gresit si întelese gresit. Problematica e aceeasi. Textul putea fi si în versuri shakespeariene, putea fi si în sonete.
Rep.: Un melanj între visare, puritatea sentimentului si obsesia sexualã.
D.V.:
Care este, de asemenea, un dat natural. Si acum putem spune cu zîmbetul pe buze, fãrã nici un fel de crispare ceea ce acum, sã zicem, douãzeci de ani n-am fi putut s-o facem. De asta am si ales acest text. Pentru cã, în principal, eu am fãcut pînã acum, ca regizor, texte cu un anumit nivel estetic, texte clasice, Shakespeare, Cehov, si chiar dacã am lucrat si în underground, la „Green Hours“, de pildã, am fãcut „Othello“. Evident, altfel decît interpretarea clasicã, dar nu m-am apropiat pînã la aceastã experientã de vreun text contemporan atît de savuros. Stefan Caraman, cred eu, este un autor cu foarte mare viitor în teatrul românesc. Este o voce distinctã fatã de restul autorilor care au acel teribilism adolescentin, gratuit. Am un exemplu de astfel de dramaturgie în care trimiterile scatologice, de cele mai multe ori nemotivate, înneacã pur si simplu textul. Si asta aduce numai deservicii, pentru cã în loc sã creeze efectul scontat, de soc, de trezire la o anumitã constiintã, obtine contrariul si lipsa de reactie a publicului.
Rep.: Care nici mãcar nu mai e contrariat.
D.V.:
Exact. Si fatã de acest gen de dramaturgi, Caraman este un autor cu deschidere, care are scriiturã, care are suflu, care stie sã contureze un personaj credibil.
Textul a fost scris special pentru Cojocaru si Borcia, si Caraman, care îi cunoaste bine pe amîndoi, - pentru Borcia a mai scris „Santiago“, un soi de docu-dramã - a mers mult mai departe. Este un text mai plastic, mai adevãrat, pentru cã nu are fite, nu are pretentii.
Rep.: Pentru cã adineaori ati pomenit de lucrãrile, sã le spunem „seria“, pe care le-ati montat, vi se pare cã aceastã montare face parte din operele dumneavoastrã minore?
D.V.:
Nu existã asa ceva, Doamne fereste! De altfel, nu cred cã existã operã minorã în creatia nimãnui care se ocupã de teatru. Decît dacã vrea el sã fie minorã. Si poate sã fie minorã si pe scena mare. Exemple, stiti prea bine, sînt destule. Cînd am vãzut pentru prima oarã textul, mi-am spus cã e o provocare, dar pe mãsurã ce l-am înteles si l-am aprofundat, am realizat cã nu pot sã-l tratez ca pe un ciubuc. Textul, pur si simplu, m-a prins. Totul era autoreferential, personajele se jucau pe ele însesi, actorii erau personaje, iar personajele erau actori. Mi s-a dezvãluit o zonã esteticã nebãnuitã la un text contemporan.
Rep.: Cum întrezãriti viitorul acestui gen de spectacol?
D.V.:
Pãi, ãsta-i viitorul. Schimbarea modalitãtilor de finantare care, dupã cîte stiu, se studiazã la aceastã orã, vor duce, în curînd, la desfiintarea teatrelor de repertoriu. Sau la limitarea lor ca numãr de personal. Se si zvoneste cã în Bucuresti, de pildã, vor rãmîne Nationalul, Odeonul si Bulandra, cel mult, iar actorii vor fi liberi profesionisti si vor lucra pe contract, pe proiect. Ca în Occident. Teatrul de stat a devenit o industrie care nu mai poate fi sustinutã financiar. Si atunci se va reveni la o formulã pe care o socot a fi cîstigãtoare.

Articol afisat de 1880 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ioan AMIRONOAIE)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Economie Stiri Economie
Stiri Social Stiri Social
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri Sanatate Stiri Sanatate
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective