Cvartetul Gaudeamus, regal în Sala Tapiseriilor
Miercuri seara, în Sala Tapiseriilor de la Muzeul de Artã din Piatra Neamt, în cadrul Stagiunii muzicale pietrene, a avut loc un recital cameral sustinut de Cvartetul „Gaudeamus“ al Filarmonicii de Stat „Gheorghe Dima“ din Brasov.
ÃŽnfiintatã în anul 1987 sub îndrumarea competentã a maestrului Dan Prelipcean, membru al binecunoscutului cvartet „Voces“, formatia cameralã brasoveanã, formatã din solisti concertisti ai filarmonicii brasovene - Lucia Neagoe, Raluca Irimie, Leona Varcarichi si Sebastian Vîrtosu - a dobîndit un binemeritat loc în rîndul formatiilor de gen. Bucurîndu-se de îndrumarea unor mari muzicieni care au sesizat calitatea interpretãrii, membrii cvartetului au sustinut numeroase concerte si recitaluri atît în tarã cît si pe podiumurile din Austria, Belgia, Franta, Germania, Marea Britanie, Italia, Japonia, Rusia, Slovacia, Spania, Turcia, Ungaria, Polonia, Croatia, Olanda, Elvetia.
Cvartetul „Gaudeamus“ are si un bogat palmares competitional, fiind distins cu Premiul special al juriului la Concursul International de Cvartete de coarde „Mozart“, de la Salzburg, Premiul al doilea la Concursul International de muzicã de camerã „Vincenzo Bellini“ de la Caltanisseta-Italia, Marele Premiu al Concursului International de Muzicã de camerã „Rovere d'Oro“ de la San Bartolomeo al Mare-Italia si a cucerit toate premiile întîi la competitiile specializate din România.
Cele peste o sutã de lucrãri din repertoriu si numeroasele înregistrãri Radio si Televiziune, din România, Italia si Rusia, completeazã bogata si onoranta carte de vizitã a unei formatii camerale de autenticã tinutã artisticã.
ÃŽn cadrul concertului de la Piatra Neamt, Cvartetul „Gaudeamus“ a propus numerosului public prezent într-o salã rece, strãjuitã de calorifere jinduind dupã apa fierbine, un program în care au figurat: Cvartetul de coarde în do minor op. 18 nr. 4 si Cvartetul de coarde în la minor op. 132 de Ludwig van Beethoven.
Cele sase cvartete din ciclul op. 18, începute prin 1798, pot fi considerate replici ale cvartetelor mozartiene dedicate în 1785 lui Joseph Haydn. Cvartetul în do minor este unul dintre cele mai populare lucrãri camerale beethoveniene, fiind dominat de transpunerea muzicalã a ideilor curentului „Sturm und Drang“ si de pregnanta dimensiunilor romantismului lui Goethe, reliefate în adevãrata modã a timpului declansatã de „Suferintele tînãrului Werther“.
Alãturi de opusul 130, cvartetul în la minor op. 132 reprezintã încununarea unui efort suprem de desãvîrsire a genului cameral în creatia beethovenianã. Depãsirea durerii, a marilor zbuciume omenesti si a conflictelor sufletesti, trecerea într-o zonã superioarã de întelegere a sensurilor vietii, fac din aceastã lucrare elaboratã, un teritoriu al expresiei desãvîrsite, de o înaltã abstractiune si un continut filosofic de suprem rafinament. Cea mai edificatoare expresie a desãvîrsirii formelor de traditie, superb îmbinate cu modalitãtile renascentist-baroce de tratare, o constituie partea a treia, care stã sub titlul: „Heiliger Dankgesang eines Genesenden an die Gottheit, in der lyrischen Tonart“ (Odã de multumire a unui convalescent cãtre Dumnezeire, scrisã în mod lidic“).
De bunã seamã cã abordarea unor asemenea capodopere beethoveniene presupune si pietate, dar si profesionalism din partea interpretilor. Cvartetul „Gaudeamus“, în al cãrui repertoriu se înscrie si o integralã a cvartetelor titanului de la Bonn, a demonstrat cã este o formatie care îsi poate permite sã transfigureze sonor partituri geniale. O bunã sonoritate a ansamblului, o coordonare logicã si fãrã cusur, o judicioasã subliniere a discursului solistic, o tehnicã instrumentalã bine însusitã, o dinamicã aptã sã punã în evidentã esentialul expresiv al lucrãrii si liniile de fortã, sînt numai cîteva dintre atu-urile unei formatii camerale valoroase si, de ce nu?, reprezentative pentru fenomenul muzical contemporan. Bravo!
|