Bîrfe de Bruxelles
La începutul acestei sãptãmîni, luni seara si marti pînã în prînz, am participat la o reuniune a biroului de conducere al grupului liberal-democrat din Parlamentul Europei (Alianta Liberalilor si Democratilor pentru Europa, ALDE). Într-un han de la marginea orasului Bruxelles, în suburbia Grand Bigard, delegatiile nationale au discutat viitoarea configuratie a structurii ierarhice a grupului. De fapt, discutia era cu bãtaie mai lungã: la începutul anului viitor, în Parlamentul European va fi aleasã si instalatã o nouã echipã la vîrf. Devine din ce în ce mai credibil - pe baza zvonurilor, dar si în virtutea unui principiu al rotatiei care pînã acum nu a dat gres - cã viitorul presedinte al PE va fi actualul lider al Partidului Popular European, germanul Poettering. Popularii europeni sînt cel mai important grup; urmeazã socialistii, apoi liberal-democratii. Dacã aceste trei grupuri cad de acord asupra unei decizii (cum a fost, de exemplu, aderarea la termen a României si Bulgariei sau deocamdatã posibila alegere a lui Poettering), atunci e putin probabil cã ea va fi datã peste cap de ceva. Vorbeam despre zvonuri: în ultima vreme se vorbeste tot mai insistent despre posibilitatea ca ultraconservatorii si radicalii de dreapta din PE sã se uneascã si sã formeze un grup aparte (de unde si ideea, la noi, cã Vadim Tudor sau Gigi Becali s-ar putea duce acolo - versiuni negate, deocamdatã, de cei doi). Odatã cu presedintele PE, se vor produce schimbãri si la nivelul comisiilor; de exemplu, socialistul francez Pierre Moscovici va ajunge, probabil, la conducerea Comisiei de Politicã Externã - ceea ce ar putea fi în avantajul nostru, mãcar teoretic, atîta vreme cît dl Moscovici (fost raportor despre România) cunoaste foarte bine situatia de la noi (plus cã se trage dintr-o familie cu rãdãcini românesti).
Revin la discutia de la Grand Bigard. Nu intru în detalii tehnice. Acum, cã nimeni nu mai are vreun semn de dubiu despre întîlnirea României cu Europa în ianuarie viitor, lumea a fost relaxatã si binevoitoare. Unii ne-au luat deoparte (pe mine sau pe senatoarea conservatoare Silvia Ciornei), sã ne cearã sprijinul în diverse planuri. În ALDE, delegatia românã este a 4-a în ordinea importantei. Asta nu mai e zvon, nici bîrfã. Dupã italieni (13 membri), britanici (12) si francezi (11), urmãm noi, cu 9 (viitori) europarlamentari (7 din PNL+2 din PC). Dupã noi, bulgarii, la egalitate cu nemtii (7 membri fiecare). Si asta, dintr-un total de 107 membri ALDE. Ce vreau sã spun: cîndva, relativ repede, va trebui sã constientizãm importanta realã pe care România o va avea imediat dupã aderare. Importantã care aduce si responsabilitate. Toate orientãrile politice luate laolaltã, românii vor da 35 de membri Parlamentului European (cum se stie, cifra e stabilitã în raport cu indicatorii demografici). Vom fi printre tãrile mijlocii spre mari din Europa de mîine. Dintre cei care vor dori sã treacã vreo decizie prin PE, unii ne vor cere sprijinul, altii vor cãuta sã ne aibã de aliati sau, dacã nu vor reusi, vor încerca sã ne tinã deoparte. Vom depãsi încet-încet complexul celor care am tot bãtut la poartã si va veni momentul sã deschidem noi usa pentru altii. Sau nu.
|