De vorbĂŁ cu duhovnicul Iustin PĂŽrvu: Despre monahism si rolul acestuia (III)

• „constatĂŁm cu durere cĂŁ si prin mĂŁnĂŁstiri pĂŁtrunde duhul lumii de astĂŁzi: existĂŁ multe sovĂŁieli si nestatornicie, iar, uneori, si revoltĂŁ care va atrage dupĂŁ sine si mĂŽnia lui Dumnezeu. Cine mai are un dram de constiintĂŁ, atĂŽt monahi, cĂŽt si crestini de rĂŽnd trebuie sĂŁ lupte mult cu ei ĂŽnsisi si cu avalansa tehnicii moderne de astĂŁzi, sĂŁ caute simpatia si evlavia fatĂŁ de cele sfinte“, sustine pĂŁrintele Iustin

Viata crestinului ortodox trebuie sĂŁ se defineascĂŁ printr-o ascezĂŁ crestinĂŁ. AceastĂŁ ascezĂŁ ĂŽi ĂŽntĂŁreste duhul, oferindu-i, astfel, autenticitatea ca templu ĂŽn care Hristos lucreazĂŁ spre ĂŽnnoirea omului. Asceza nu ĂŽnseamnĂŁ doar post si rugĂŁciune, ci la acestea douĂŁ se mai adaugĂŁ si atitudinea omului fatĂŁ de creatia lui Dumnezeu. Societatea de astĂŁzi, postmodernĂŁ, atrasĂŁ numai de materie creazĂŁ ĂŽn om frica de a nu putea supravetui fĂŁrĂŁ cantitĂŁti imense de hranĂŁ, bĂŁuturĂŁ si ĂŽmbrĂŁcĂŁminte. S-au dat ĂŽn folosintĂŁ depozite, hale, magazii pe a cĂŁror firmĂŁ vezi adesea scriind „super...“. AceastĂŁ orientare a omului cĂŁtre partea materialĂŁ a vietii ĂŽl distrage de la trĂŁirea spiritualĂŁ, de la adevĂŁrata hranĂŁ care trebuie sĂŁ lumineze sufletele ĂŽn asceza crestin-ortodoxĂŁ: post, rugĂŁciune si mai cu seamĂŁ acum, ĂŽn aceste timpuri, respingerea si refuzarea a ceea ce diavolul ĂŽi oferĂŁ omului, avĂŽnd ca scop ĂŽndepĂŁrtarea de Dumnezeu. În acest context, monahismul ortodox trebuie sĂŁ fie cel care tine flacĂŁra si se opune, prin trĂŁirea asceticĂŁ, la conceptia si mentalitatea diabolicĂŁ despre lume. Asa cum monahul trebuie sĂŁ fie cumpĂŁrat ĂŽn toate actele sale, sĂŁ-si taie voia proprie, sĂŁ se jertfeascĂŁ pentru Dumnezeu si aproapele din dragoste, ĂŽngĂŁduintĂŁ si rĂŁbdare, asa si omul trebuie sĂŁ fie constient cĂŁ la botezul ĂŽn biserica ortodoxĂŁ Dumnezeu i-a dĂŁruit harul, iar el trebuie sĂŁ considere tot ceea ce-l ĂŽnconjoarĂŁ ca dar si dragoste a lui Dumnezeu fatĂŁ de om. Nu e de ajuns sĂŁ postesti si sĂŁ te rogi, si gata, crezi cĂŁ esti un mare ascet. Sfintii pĂŁrinti erau mari asceti deoarece, pe lĂŽngĂŁ post si rugĂŁciune, ĂŽsi rĂŁstigneau patimile cele ascunse. RenuntĂŽnd la omul cel vechi, la existenta adamicĂŁ, crestinul trebuie sĂŁ lupte cu sine pentru dobĂŽndirea si ĂŽmpĂŁrtĂŁsirea hristicĂŁ. Astfel, monahul nu neagĂŁ creatia sau lumea, ci lupta ĂŽmpotriva felului ĂŽn care diavolul ĂŽl ispiteste sĂŁ trĂŁiascĂŁ. CirculĂŁ o idee eronatĂŁ cum cĂŁ asceza este numai pentru monahi ca scop pentru curĂŁtirea spiritualĂŁ si desĂŁvĂŽrsire. Crestinul ortodox trebuie sĂŁ se afle permanent ĂŽntr-o trĂŁire asceticĂŁ, deoarece aceasta aduce un echilibru, ĂŽn primul rĂŽnd, ĂŽn functionarea tuturor sistemelor care alcĂŁtuiesc structura fizicĂŁ si psihicĂŁ a omului, apoi ĂŽi oferĂŁ o anumitĂŁ subtirime a duhului, potoleste instinctele si patimile care ne provoacĂŁ permanent. Hristos ne ĂŽnvatĂŁ, ĂŽnsĂŁ, prin ĂŽnsĂŁsi pilda sa cĂŁ treapta cea mai ĂŽnaltĂŁ a ascezei este iubirea pentru aproapele si iertarea care cer o jertfĂŁ deplinĂŁ. Monahismul, asa cum ĂŽl trĂŁim noi, astĂŁzi, cu ultimele zvĂŽcnituri ar trebui sĂŁ lupte si sĂŁ reĂŽnnoiascĂŁ ĂŽn mĂŁnĂŁstiri duhul sfintilor pĂŁrinti. ConstatĂŁm cu durere cĂŁ si prin mĂŁnĂŁstiri pĂŁtrunde duhul lumii de astĂŁzi: existĂŁ multe sovĂŁieli si nestatornicie, iar, uneori, si revoltĂŁ care va atrage dupĂŁ sine si mĂŽnia lui Dumnezeu. Cine mai are un dram de constiintĂŁ, atĂŽt monahi, cĂŽt si crestini de rĂŽnd trebuie sĂŁ lupte mult cu ei ĂŽnsisi si cu avalansa tehnicii moderne de astĂŁzi, sĂŁ caute simpatia si evlavia fatĂŁ de cele sfinte. Hristos ne-a fĂŁcut un mare dar: vietuirea monahiceascĂŁ, iar aceasta reprezintĂŁ cea mai mare jertfĂŁ pe care Biserica OrtodoxĂŁ o aduce lumii, ĂŽnsĂŁ trebuie sĂŁ luptĂŁm pentru mentinerea nealteratĂŁ a duhului monahicesc ĂŽn cadrul bisericii.