Deconspirare sub patrafir
Fruntasii Bisericii Ortodoxe Române (BOR) ar vrea sã-si convingã enoriasii cã nu se tem de dosarele securitãtii care ar putea scoate la ivealã legãturile clericilor cu politia politicã ceausistã, dar, în acelasi timp, încearcã sã controleze deconspirarea. Sinodul BOR a decis, astfel, sã-si facã propria comisie care sã studieze dosarele preotilor întocmite de securitate, sugerînd fie cã nu recunoaste competenta Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitãtii (CNSAS), fie cã descoperirile acestei institutii ar lovi în credibilitatea Bisericii, dacã - asa cum cere legea - ar fi fãcute publice.
CNSAS a gãsit, deja, urme semnificative despre unii membri ai Sfîntului Sinod care au colaborat cu securitatea, între ei arhiepiscopul Teodosie al Tomisului si arhiepiscopul Andrei de Alba Iulia. Dar si asupra Patriarhului Teoctist planeazã suspiciuni, sustinute atît de istorici care au studiat arhivele, cît si de jurnalul cardinalului Iuliu Hossu. ÃŽn plus, acum doi ani, un cercetãtor de la CNSAS a publicat fragmente dintr-un dosar aflat în arhiva SRI în care Teoctist este descris ca „fost legionar cu activitate intensã si participare la rebeliune, devastînd Sinagoga din strada Antim“. Securitatea îi recruta prin santaj pe cei care avuseserã simpatii legionare sau chiar participaserã activ la ea. ÃŽn aceastã situatie, nu existau prea multe optiuni: închisoare politicã, mai ales în primii 20 de ani dupã instaurarea regimului comunist, sau colaborare si ascensiune profesionalã. Teoctist se pare cã a ales calea cea mai simplã, iar acum cîteva zile a sãrbãtorit 20 de ani de patriarhat în care a înfiintat 12 eparhii, bilantul bisericilor demolate cu binecuvîntarea sa nu a fost, însã, fãcut si nici cel al preotilor care au fost dati în urmãrirea securitãtii cu ajutorul sãu.
Nici Patriarhul Teoctist, nici clericii cu greutate din BOR nu-si doresc deconspirarea securitãtii. Multi dintre venerabilii Sinodului au lucrat, înainte de 1989, la arhiepiscopiile BOR din Occident si, potrivit regulilor statului comunist, cel putin la plecarea si la venirea din misiune, cei care lucrau în strãinãtate erau obligati sã dea rapoarte. De pildã, Bartolomeu Anania, devenit recent Mitropolit, a stat din 1965 pînã în 1976 în fotoliul de director al Arhiepiscopiei pentru America si Canada, iar fostul general al spionajului comunist, Ioan Mihai Pacepa, sustine cã Anania ar fi fost agent acoperit.
Biserica Ortodoxã Românã îsi va negocia, probabil, direct cu vîrfurile Puterii dosarele înaltilor clerici, asa cum a fãcut-o si în perioada guvernãrii PSD. Bunãvointa arãtatã de presedintele Bãsescu la sãrbãtorirea celor 20 de ani de patriarhat sugereazã cã lucrurile pot fi puse la punct cu discretie sau amînate pentru mai tîrziu.
Deschiderea arhivelor serviciilor secrete si pentru membrii Sfîntului Sinod ar declansa un cutremur în BOR si ar scoate la ivealã cît de mare era dimensiunea colaborationismului preotilor ortodocsi. Dar dacã fruntasii BOR îsi vor face propria deconspirare doar sub patrafir, cu iertãciuni si pedepse necunoscute, suspiciunea asupra va persista. Existã, însã, deja un model care ar putea fi preluat dacã cei care vor cu adevãrat curãtirea Bisericii Ortodoxe, cel al Mitropolitului Nicolae Corneanu al Banatului, care si-a recunoscut pãcatul colaborãrii si a cerut iertare în mod public încã din 1990.
|