 Festivalul National al Muzicii de Percutie - Editia I. Primordialitatea ritmului
Timp de trei zile, între 16 si 18 noiembrie 2006, în sala de spectacole a Teatrului Tineretului din Piatra Neamt s-a desfãsurat editia inauguralã a unei manifestãri inedite în planul cultural al tãrii, Festivalul National al Muzicii de Percutie.
De bunã seamã, inima si sufletul acestei initiative este prof. univ. dr. Grigore Pop, cãruia i s-au alãturat oameni ce au înteles pe deplin sensul acestui demers artistic: conf. univ. Cristian Misievici, secretar stiintific al Senatului Academiei de Muzicã clujene, lect. univ. Radu Otel, decanul Facultãtii de Muzicã din Piatra Neamt, lect. univ. Constantin Andrei, secretar stiintific al facultãtii pietrene si, nu în ultimul rînd, inimosul ziarist si om de culturã Mircea Zaharia.
Generosul proiect cultural a fost realizat cu sprijinul Consiliului Local al municipiului Piatra Neamt.
Motivatii
O motivare esteticã a acestui gen instrumental ne-a fost furnizatã chiar de cãtre directorul festivalului, prof, univ. dr. Grigore Pop:
„Este foarte probabil ca muzica sã se fi nãscut din percutie, pentru ca, peste timp, adicã astãzi, sã se întoarcã din ce în ce mai mult cãtre matcã. Percutia s-ar plasa, astfel, atît «avant», cît si «apres la lettre». Susurul, fosnetul, pocnetul, clinchetul, trosnetul, scrîsnetul, freamãtul se aflã atît de aproape de realitatea naturalã imediatã, încît ne induc falsa impresie cã fiecãruia dintre noi îi stã lesne la îndemînã sã le producã. ÃŽn fapt, percutia oscileazã perpetuu între sunetul frust si cel intens elaborat. Ea leagã si dezleagã misterul, modelînd nu numai timpul, dar si paleta cromaticã a muzicii.“
Iar o motivare culturalã si socialã, interpretatã ca o „chezãsie a perenitãtii“, se regãseste în aceeasi notã programaticã: „Scoala româneascã de percutie s-a dezvoltat exploziv în ultimele patru decenii, producînd instrumentisti si ansambluri de o vigoare fãrã precedent. Obîrsiile acestui efluviu se revendicã incontestabil Clujului, prin clasa de percutie si Ansamblul de percutie care fiinteazã cu excelentã de peste trei decenii si jumãtate în cadrul Academiei de Muzicã «Gheorghe Dima». De-a lungul anilor, performanta interpretativã a generat sincron un reviriment componistic semnificativ în planul creatiei muzicale dedicate instrumentelor de percutie.“
Profesionistii ritmului
ÃŽn festival au evoluat patru formatii de gen, reprezentative pentru evolutia acestui fenomen acustic si, în acelasi timp, muzical, din România: Ansamblul de percutie al Academiei de Muzicã „Gheorghe Dima“ din Cluj-Napoca, condus de Grigore Pop, Ansamblul de percutie „Prezent“ al Liceului de Artã „Sabin Drãgoi“ din Arad, condus de Mario Florescu, Ansamblul de percutie „Alternances“ al Universitãtii de Arte „George Enescu“ din Iasi, condus de Florian Simion, si Ansamblul de percutie „Game“ al Universitãtii Nationale de Muzicã din Bucuresti, condus de Alexandru Matei.
Toate formatiile au propus repertorii impresionante, cu lucrãri din literatura de specialitate internationalã - Steve Reich, Claude Debussy, David Levitan, Ney Rosauro, Minoru Miki, Hans Brodmann, Miroslav Vitous, Carlos Santana, Jereb Miscovic, Chick Corea, Pibo Marquez, Roger Geismann, Aram Haciaturian, Lalo Schifrin, Ronald Keezer, Gerard Berlioz, Dobri Paliev, Manfred Menke, Larry S. Spivack, David Mancini, Paul Smadbeck, Harold Brown, Jean-Luc Darbellay, cît si cîteva lucrãri surprinzãtoare apartinînd compozitorilor români - Cornel Tãranu, Mario Florescu, Cristian Miclea, Mihaela Vosganian si Doina Rotaru.
Manifestãrile concertistice din cadrul festivalului au fost completate cu o inspiratã, dar perfectibilã, întîlnire cu protagonistii în cadrul ciclului initiat de prof. Gheorghe Bunghez, „Colocvii colegiale“.
Un lucru demn de semnalat si îmbucurãtor pentru conotatiile sociale ale manifestãrii este acela cã, în mare majoritate, publicul a fost alcãtuit din tineri si adolescenti.
Opinii
Rugatã sã comenteze evolutia formatiilor prezente în festival, Irina Hasnas, de la Radio România Cultural, a precizat: „Ansamblul Liceului de Artã «Sabin Drãgoi» din Arad, condus de Mario Florescu, a realizat un adevãrat show. Calitãtile lor sînt acelea cã nu au granite, nu au oprelisti, debordeazã de fantezie si tot ceea ce fac provine dintr-o mare dragoste pentru muzicã. Ansamblurile celelalte s-au caracterizat prin cultivarea particularã a unui tip de repertoriu: de la clasic la contemporan (Ansamblul Academiei de Muzicã «Gheorghe Dima» din Cluj-Napoca), de la neoclasic spre modern (Ansamblul Universitãtii de Arte «George Enescu» din Iasi) si explorarea unei zone a muzicii foarte noi, foarte sobre si cu foarte putine repere pentru marele public (Ansamblul Universitãtii Nationale de Muzicã din Bucuresti). M-a surprins plãcut lucrarea Mihaelei Vosganian, ca si cea a Doinei Rotaru; aceasta din urmã e o lucrare aproape în primã auditie, dedicatã ansamblului bucurestean. Ceea ce este foarte important este faptul cã, prin acest festival, s-a realizat o poartã cãtre un univers special, destul de închis. ÃŽn acest sens, consider cã propunerea pe care ai avut-o, de realizare a unor prezentãri colocviale a fenomenului, este foarte bunã, pentru cã, s-a vãzut, bariera dintre scenã si public a fost, uneori, cam mare“.
Prof. univ. dr. Grigore Pop, directorul festivalului, are, asa cum e firesc, ultimul cuvînt: „A fost un eveniment muzical national cu dimensiuni cãtre international, începînd de anul viitor. Sînt foarte fericit, pentru cã este una din marile mele realizãri pe tãrîm profesional. Muzica a rãbufnit prin toate sursele si toate resursele ei care au transformat aceste instrumente de percutie în nobile instrumente muzicale ce au umplut cu sunetele unice, irepetabile, în fond, sala de spectacole. Sînt sunete de care, mai ales în conditiile de astãzi, avem foarte multã nevoie. Ne vom strãdui ca, la anul, manifestarea sã fie si mai pregnantã, si mai impresionantã si de o tot mai înaltã calitate“.
|
Autentificare
