 Pomenirea mortilor, în cimitirele din Piatra Neamt
• în seara de dinaintea sãrbãtorii de Vovidenie, crestinii au împãrtit bucate si vin sãracilor, pentru sufletele rudelor trecute în lumea dreptilor Potrivit traditiei crestine, seara de luni, 20 noiembrie, a fost consacratã pomenirii mortilor. N-a fost frig, n-a fost zãpadã, n-a bãtut vîntul. Oamenii s-au pregãtit cu ce-au putut, cu bucate de post si vin, si au venit la mormintele celor dragi. Cimitirul „Eternitatea“ era ticsit de lume, iar strada Stefan cel Mare era supraaglomeratã de masini. Unii au venit cu taxiul, iar altii au preferat sã parcurgã pe jos drumul pînã la cimitir. ÃŽn seara de Vovidenie, pietrenii au fãcut pomanã pentru sufletele rudelor trecute în lumea dreptilor si au aprins lumînãri la locurile lor de odihnã. Oamenii au trecut printre morminte cum au putut, urmati de cersetori, parcã mai putini ca în alti ani. Rudele celor decedati le-au împãrtit colaci, prãjituri de post, vãrzãri si colivã. Ba chiar si sarmale si vin fiert. Cimitirul a fost pregãtit pentru acest moment din Postul Crãciunului, au fost mãturate frunzele uscate, iar copacii au fost curãtati. Mii de candele au pîlpîit pînã tîrziu, în întuneric. Aproape de pe nici un mormînt nu lipseau lumînãrile. Lumina lor a îmbrãcat acest loc al tristetii ca de Paste.
Dupã popasul fãcut la locurile de odihnã vesnicã, rudele celor plecati în lumea de dincolo au pornit cãtre case. Treptat, peste „Eternitatea“ s-a lãsat linistea.
Prãznuirea Intrãrii Maicii Domnului în Bisericã este celebratã atît de crestinii ortodocsi, cît si romano-catolici, an de an, pe 21 noiembrie, si marcheazã un moment important din viata copilei de trei ani, cea care avea sã devinã mama Mîntuitorului Iisus Hristos si anume ziua în care pãrintii ei, dreptii Ioachim si Ana, au adus-o la Templul din Ierusalim, dupã fãgãduintã. Traditia Bisericii ne spune cã, atunci cînd îngerul Gavriil i-a zis Anei cã pîntecul ei va rodi, ea a exclamat cu bucurie: „Dacã voi naste prunc, bãiat sau fatã, îl voi dãrui lui Dumnezeu spre a-L sluji toate zilele vietii sale!“ Astfel, dupã ce Maria a împlinit trei ani, pãrintii au dus-o în Bisericã, încredintînd-o preotilor. Fecioara a rãmas în Templul Domnului timp de doisprezece ani, pînã la apropierea vestirii cã în pîntecul ei se zãmisleste Fiul lui Dumnezeu. Sãrbãtoarea Intrãrii Maicii Domnului în Bisericã este numitã de popor Vovidenie sau Ovidenie, cuvînt tradus din vedenie, adicã luminã. De aceea, este consideratã o zi a luminii, cînd credinciosii se roagã sã nu fie învinsã de întuneric si ca moartea sã nu înfrîngã viata. Traditia popularã religioasã mai spune cã, în noaptea de Vovidenie, cerul îsi deschide portile si oamenii credinciosi pot sã îl vadã chiar si pe Iisus Hristos. De aceea, în noaptea de Vovidenie, se dã de pomanã pentru sufletul celor morti chiar în cimitire si se aprind lumînãri la morminte, care nu se vor stinge niciodatã.
|
Autentificare
