De vorbĂŁ cu duhovnicul Iustin PĂŽrvu: Despre BisericĂŁ si trupul lui Hristos

Biserica ortodoxã si rînduielile ei trebuie sã reprezinte pentru toti crestinii piatra de temelie, fundamentul si legãtura permanentã cu vesnicia. Este foarte greu ca viata vesnicã sã-si croiascã un drum în sufletul omenesc care se lasã atît de usor prins în mrejele si tentatiile acestei lumi trecãtoare. Uneori, omul devine rãzvrãtit în fata vesniciei, deoarece în fata ei constiinta îi reclamã micimea de suflet fatã de marea jertfã pe care Dumnezeu a fãcut-o pentru omenire. Problema omului constã în gãsirea modalitãtii de a-si revigora si reînvia constiinta pierdutã, de a restabili relatia dintre timp si vesnicie. Si aceastã relatie se poate restabili doar în unirea cu Hristos, care permite omului trecerea de la timp la vesnicie. De aceea, în Biserica Ortodoxã, Hristos rãmîne calea unicã ce duce la vesnicie, de la constiinta de sine a ceea ce este trecãtor la ceea ce trece dincolo de timp. Hristos este în centrul Bisericii si de aceea putem spune cã viata si scopul ei ne sînt oferite în chip minunat de Personalitatea pururea vie a Dumnezeu-Omului Hristos. De aceea, misiunea Bisericii este de a aduce pentru fiecare credincios constiinta si dorinta de a se uni cu Hristos Dumnezeu Omul, pentru ca în fiecare dintre noi sã trãiascã Hristos. Misiunea Bisericii este aceea de a trezi în sufletele membrilor ei convingerea cã Dumnezeu ne oferã vesnicia, cã Hristos dãruieste omului posibilitatea de a se mîntui si cã aceastã viatã vremelnicã este o cãlãtorie spre vesnicie. Biserica, în calitate de institutie divino-umanã, reprezintã chipul vesniciei întrupat în spatiu si timp. Împãrãtia lui Hristos nu este din aceastã lume, dar s-a întrupat în aceastã lume pentru a o duce acolo de unde ea îsi are izvorul. Comuniunea si împãrtãsirea cu Hristos a fost asiguratã de Bisericã prin Sfintele Taine, practici ascetice si virtuti. Prin Taina Sfintei Euharistii, toti ne unim cu Hristos. De asemenea, prin credintã, rugãciune, post, milostenie, dragoste, compasiune, smerenie, umilintã, dãruire de sine, omul se întãreste în aceastã unitate, trãindu-l personal pe Hristos. Biserica nu este o organizatie omeneascã, ci una divino-umanã, asa cum este trupul lui Hristos Dumnezeu-Omul.