GRIPA TV: Dimineata cu tumbe si hãhãieli
Nu avem idee de unde si-au luat, ãstia ai nostri, modelele de programe TV de dimineatã, dar sînt de groazã. Pe niste posturi, nu spunem care, cam toate, sînt pusi în niste studiouri improvizate niste tipi si niste tipe, veseli nevoie mare, care sã facã emisiuni de înveselire a populatiei telespectatoare. „Adecã“ sã se scãlãmbãie, sã facã rating, sã rupã gura tîrgurilor. Asa cã, telespectatorul stupefiat îi vede pe realizatori, oameni în aparentã maturi, cum stau cu cãmãsile scoase din pantaloni, fac tumbe, scot limba, dau din cap, din mîini si din picioare, se dau (scuzati!) cu posteriorul de pãmînt. Ei sînt angajati sã facã antren si fac antren. Recent a fost invitat într-un studiou matinal nemteanul nostru de Eurovision care, spre surprinderea generalã, a cîntat altceva decît obsedantul Tornerooo-Torneraa. Si chiar era o piesã muzicalã interesantã, plinã de sensibilitate. Din pãcate, chiar dacã omul fãcea play-back, totusi oleacã de respect ar fi meritat si el. Pe naiba! I s-a agãtat de bratul stîng o viaspã îmbrãcatã în rosu si cu un decolteu de-a dreptul nocturn, care cicã îl acompania coregrafic, dînd melancolicã din cap si din alte alea, iar în spatele acestui cuplu improvizat, cei doi prezentatori fãceau balet. Sãreau, patinau pe parchet, stãteau în cap, adicã fãceau antren. Finalul a fost apoteotic, cîntãretul încercînd sã-si pãstreze demnitatea, dama încercînd si ea o pozitie de final, iar cei doi colegi ai ei, transpirati rãu de tot în urma eforturilor, luînd o pozitie îngenunchiatã, convinsi cã sînt foarte amuzanti. Oare sînt oameni care sã zîmbeascã mãcar la asemenea stupizenii? Mie mi se par niste infantili cãrora, din pãcate, zi de zi, li se oferã un generos spatiu de antenã. Desigur, am fi deplasati sã cerem dimineata, cînd abia faci ochi, emisiuni cu staif, sobre, cu morgã, dar nici aceste însãilãri în care apar tot soiul de retardati nu se potrivesc. Da, cu o glumã, cu un zîmbet, cu cîte o remarcã subtire, da! Dar de aici si pînã la a sta în cap, a alerga de zãbãuc prin studiou si a te întrece în grimase în fata camerelor, e drum lung. Cîteodatã le mai iese, dar este vorba despre umor involuntar. Spre bun exemplu, am urmãrit (atît cît se poate urmãri, butonînd) un astfel de ghiveci în care au fost înghesuiti într-un studiou invitati cît pentru trei emisiuni, adicã niste rapsozi populari, cîtiva oameni politici si, desigur, nelipsitele vedete de muzicã usoarã, nu mai stiu ce grup de fîte. Cînd fetele au început sã cînte, în fapt sã-si zbuciume farmecele partial acoperite cu hãinute de strand, un cameraman a avut inspiratia de a insista pe privirile perplexe ale rapsozilor care, din motive de înghesuialã, îsi asteptau rîndul chiar în spatele zbuciumatelor. Oamenii intrati bine în vîrsta a treia, erau asezati pe scaune, la o lungime de brat de domnisoarele dezlãntuite si, normal, nu puteau sã se uite în tavan, la reflectoare. Asa cã, le-am acordat circumstante atenuante atunci cînd, etalîndu-si costumele populare, au început si ei sã cînte si le cam tremurau vocile. ÃŽn fine, ce mai vedem dimineata? Nelipsitele horoscoape pe care nu le mai ia nimeni în serios, frunzãritul unor ziare de scandal cu hãhãituri si remarci deoacheate, alte minijupate invitate sã stea picior peste picior, vremea si reclame cît cuprinde. Si fiindcã multi dintre acesti circari de televiziune au o anumitã vîrstã, la care este foarte posibil sã aibã o familie, mã gîndesc cît de mîndri rãspund copiilor la întrebarea: „Unde lucreazã tatãl sau mama ta?“. „E realizator TV., face tumbe dimineata!“. Deh, cîstigã si ei un ban!
|