Filiatia comunistã a PSD si Raportul Tismãneanu
PSD si PRM sînt singurele partide enervate de Raportul Tismãneanu pe baza cãruia presedintele va condamna astãzi, de la tribuna Parlamentului, regimul comunist. Personaje cu greutate din cele douã formatiuni vor fi nominalizate de acest Raport la categoria cãlãi intelectuali. Extremistul Vadim Tudor este enumerat în fruntea listei poetilor de curte, iar Ion Iliescu apare la capitolul „ÃŽndoctrinarea populatiei“ din cauza functiilor la vîrf detinute de acesta la Directia Propagandã din cadrul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, în perioada 1960-971.
În vreme ce enervarea PRM era previzibilã, fiindcã nostalgicii regimului comunist s-au grupat încã de la început în jurul tribunului, contestatiile social-democratilor par deplasate dupã încercarea acestora de a demonstra cã s-au reformat si rupt de trecutul neo-comunist al anilor '90. Ruptura se dovedeste a fi, însã, doar una discursivã, fiindcã la Congresul extraordinar de sãptãmîna trecutã PSD l-a ales pe Ion Iliescu în unanimitate ca presedinte onorific, socotind cã în acest fel partidul i-ar putea recupera pe simpatizantii tradtionali care au migrat în tabãra lui Traian Bãsescu.
Optiunea pentru Iliescu giratã de reformistii din conducerea PSD, care îl numesc de ani de zile pe acesta un produs politic expirat sugereazã atît disperarea unui partid aflat în cãdere liberã, cît si imposibilitatea delimitãrii lui de trecutul compromis. Bãtrînul activist incoruptibil, dar plin de cicatricile lãsate de tineretea revolutionarã pusã în slujba propagandei PCR, de mineriade si de vesnica insurgentã împotriva capitalismului reuseste, la aproape 20 de ani de la cãderea comunismului, sã-i domine pe tinerii lupi reformisti si sã ia din nou în captivitate partidul. PSD avea sansa sã treacã acum cu arme si bagaje în rîndul partidelor socialiste moderne fãrã legãturã cu genocidul rosu al perioadei postbelice din lagãrul comunist, dar pierde ocazia mizînd pe calitatea de magnet electoral al fostului sef de stat. O socotealã care chiar si pe termen scurt se va dovedi gresitã.
Asumîndu-l pe Ion Iliescu, PSD este nevoit acum sã-si asume deviatiile postdecembriste ale acestuia, dar si biografia sa propagandisticã din perioda ceausistã. Punîndu-se de curmezisul raportului prezidential de condamnare a comunismului, social-democratii îsi asumã de fapt filiatia predecembristã, confirmînd eticheta de partid neo-comunist pe care presa internationalã nu a abandonat-o niciodatã cînd s-a referit la PSD. Stînga autohtonã rateazã astfel ocazia de a se alinia lîngã socialistii necomunisti din Uniunea Europeanã si îti asumã pentru prima datã în mod oficial mostenirea Partidului Comunist Român.
|
Autentificare
