SĂŁrbĂŁtoarea SfĂŽntului Grigore, CuvĂŽntĂŁtorul de Dumnezeu

Credinciosii sãrbãtoresc, an de an, pe 25 ianuarie, începînd cu secolul al IV-lea, cînd a trãit, pe Sfîntul pãrinte Grigore Teologul numit Cuvîntãtorul lui Dumnezeu, unul din cei trei mari ierarhi ce urmeazã a fi pomeniti împreunã pe 30 ianuarie. Traditia Bisericii ne spune cã acest sfînt s-a nãscut în Capadochia, în cetatea Nazians, unde tatãl sãu era episcop. Din copilãrie, viitorul mare pãrinte al Ortodoxiei s-a dovedit a fi întelept, avînd un comportament de om matur. Îndrumat de mama sa, tînãrul Grigore a fost dat la învãtãturã în Cezareea Capadochiei, cu cei mai alesi dascãli, apoi în Palestina si în Alexandria. Din Alexandria, Grigore a dorit sã meargã la Atena. S-a urcat într-o corabie plinã de pãgîni. Pe mare s-a pornit o furtunã si toatã suflarea din corabie s-a speriat de moarte. Atunci, Grigore s-a rugat lui Dumnezeu sã-i salveze de la primejdie. Deodatã, furtuna s-a oprit si toti cei din corabie i-au multumit tînãrului teolog, preamãrind pe Iisus Hristos, la care s-a rugat sfîntul.
Ajuns la Atena, Grigore s-a împrietent cu Sfîntul Vasile. Învãtînd împreunã, ambii au devenit în scurtã vreme dascãli de seamã în timpul împãratului Constantiu, fiul marelui Constantin. Vasile a plecat în Egipt, dar Grigore a fost retinut de atenieni prin rugãminti fierbinti. Cînd a împlinit vîrsta de 30 de ani, dascãlul Grigore s-a întors în Nazians, unde a primit Sfîntul Botez si a fost numit preot. Însã, dorind linistea monahiceascã, a fugit în tainã la prietenul sãu Vasile, care ajunsese preot la o mãnãstire din Pont. Acolo au început amîndoi a vietui în liniste si au scris împreunã cãrti religioase, ale cãror învãtãturi au devenit de cãpãtîi pentru crestinãtate. La insistentele tatãlui sãu, Grigore s-a întors în Nazians, la casa pãrinteascã, unde a luptat împotriva ereziilor, fãcîndu-se cunoscut tuturor prin cuvîntãrile si scrierile sale folositoare.