Bãsescu si Tãriceanu
Traian Bãsescu a fost ales presedinte în 2004 cu 5.126.794 de voturi, adicã peste 51 la sutã dintre alegãtorii prezenti la urne l-au preferat pentru functia de sef al statului. Imediat dupã ce a devenit presedinte, Traian Bãsescu l-a însãrcinat pe Cãlin Popescu Tãriceanu cu formarea noului guvern, negociind personal majoritatea de care avea nevoie Tãriceanu pentru a ajunge premier. Seful statului si-a dat seama repede cã noul cabinet nu poate face reformele necesare dacã nu are o sustinere solidã în parlament, de aceea a lansat ideea alegerilor anticipate. Seful guvernului a refuzat-o permanent sub pretextul cã urgentele aderãrii cer stabilitate, dar stabilitatea obtinutã de premier era una în favoarea prietenilor politici si de afaceri ai premierului si în defavoarea tãrii. Reforma justitiei a fost fãcutã prin compromisuri, legile sigurantei nationale sînt blocate, iar înfiintarea Agentiei Nationale de Integritate proiectatã sã verifice averile si incompatibilitãtile demnitarilor a fost boicotatã permanent de toate partidele, iar victoria obtinutã la Comisia Juridicã din Senat ar putea fi o victorie de scurtã duratã.
Presedintele vroia reforme dure care sã ducã la accelerarea modernizãrii României, reforme care puteau fi demarate doar cu o majoritate confortabilã. ÃŽn schimb primul ministru se multumea cu putin, trecerea la limitã a legislatiei europene si îndeplinirea pe muchie de cutit a cerintelor comunitare reprezintã o victorie pentru Tãriceanu. Pentru Bãsescu, guvernul rãmîne unul „mediocru“ care face întelegeri subterane si preferã flexibilitatea negocierilor cu adversarul, decît transarea directã a problemelor prin anticipate. Miza lui Tãriceanu este rãmînerea la guvernare cu orice pret. Miza lui Bãsescu este curãtirea mediului politico-economic, care functioneazã de 17 ani dupã aceleasi principii: traficul de influentã, protejarea politicienilor pãtati indiferent de guvernarea din care provin, acoperirea matrapazlîcurilor marilor patroni de presã.
Scopul premierului este sã-l punã la colt pe seful statului, sacrificînd în acest scop credibilitatea liberalilor prin tratativele fãcute la vedere cu social-democratii si conservatorii. Scopul presedintelui este sã scape de un prim ministru care a acceptat de prea multe ori „mafia la masa guvernului“. Primul ministru vrea sã-l scape basma curatã pe Dinu Patriciu uzînd de functia de sef al guvernului si se preteazã la orice pentru atingerea acestui obiectiv. Presedintele vrea sã deratizeze institutiile statului fiindcã „sînt prea multi cei care au beneficiat de acte normative care au trecut si prin Parlament, dîndu-se explicatii false“.
Presedintele si premierul luptã nu doar pentru supravietuirea politicã, ci si pentru propriul viitor. ÃŽn plus primul ministru are de tinut în spate „grupurile de interese nelegitime“, în vreme ce presedintele încearcã sã mentinã în viatã principiile statului de drept.
|