Suspendarea unui presedinte…
„Puci“ sau „mineriadã“ au fost cuvintele folosite de Presedintele României, Traian Bãsescu, atunci cînd s-a referit la actiunea opozitiei de suspendare a sa din functie. O nouã gresealã a presedintelui-jucãtor, pentru cã a califica astfel o procedurã perfect legalã si constitutionalã nu reprezintã decît o gafã a celui care ar trebui sã fie, alãturi de celelalte institutii ale statului, garantul respectãrii Constitutiei.
Suspendarea Presedintelui României prevãzutã la articolul 95 din Constitutie nu este nici loviturã de stat, nu este nici puci, este doar o procedurã constitutionalã menitã a aduce echilibrul între puterile statului si, în acelasi timp, are rolul de a trage un semnal de alarmã atunci cînd Presedintele „uitã“ cã activitatea sa se desfãsoarã între niste limite constitutionale. A forta prevederile constitutionale a devenit ceva obisnuit pentru Traian Bãsescu. De ce? Probabil fiindcã nu a înteles cã a conduce o natiune membrã a Uniunii Europene nu înseamnã sã te comporti dupã bunul plac, împroscînd cu noroi pe cei care nu ti se supun, nu înseamnã sã uiti de obligatiile externe ale tãrii sau de diplomatia atît de necesarã celui care conduce institutia prezidentialã. A sta la sprit pentru ca apoi sã te urci aghezmuit la volan e poate o strategie de a mai atrage niste voturi, dar a fi idolul betivilor, nu cred cã e rolul unui presedinte. Motivele care stau la baza cererii de suspendarea a presedintelui nu sînt foarte greu de explicat. A fi mediator între puterile statului, a asigura echilibrul între institutiile statului sînt aspecte pe care presedintele nu le poate omite sau neglija pentru cã aceste atributii prevãzute de Constitutie reprezintã însãsi coloana vertebralã a institutiei prezidentiale. Orice derapaj de la aceste prevederi constitutionale aduce atingere gravã atît separatiei puterilor în stat, cît si democratiei. Rolul presedintelui trebuie sã fie de arbitru si în nici un caz de jucãtor. Dorinta Presedintelui de a-si subordona Consiliul Superior al Magistraturii, de a dizolva cu orice pret Parlamentul, faptul cã de doi ani a evitat orice fel de consultãri cu partidele politice pe temele majore ale tãrii, dorinta mai mult sau mai putin recunoscutã de a-si subordona Serviciile Secrete sînt tot atîtea motive pentru care azi îl gãsim pe Traian Bãsescu izolat în turnul lui de fildes de la Palatul Cotroceni, înconjurat de rapoartele sale de la Serviciile Secrete si pãrãsit de toti aliatii politici din 2004, sãtui sã mai fie cobaii strategiilor prezidentiale care au un singur scop, si anume mentinerea pe linia de plutire a presedintelui în sondajele de opinie. De altfel, faptul cã ultimele sondaje de opinie îl crediteazã pe Traian Bãsescu cu un procent sub 50%, pentru prima datã dupã 2004, explicã si teama de suspendare care se pare cã l-a cuprins, pentru cã altfel nu pot sã-mi explic iesirea sa la adresa Parlamentului, pe care-l catalogheazã drept o adunãturã de infractori care dau legi pentru infractori. Domnule Presedinte Traian Bãsescu, indiferent de pãrerea dumneavoastrã fatã de cei care compun Parlamentul României vã readuc aminte de art. 61 din Constitutia României, pe care cu obstinatie refuzati sã o respectati! „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritatea legiuitoare a tãrii“. Si încã ceva domnule presedinte: sînteti produsul clasei politice pe care o incriminati, nu mai încercati sã pãreti altfel, cã nu sînteti. Si poate dacã clasa politicã este plinã de infractori, veti binevoi sã ne explicati si nouã si poporului, în ce stadiu mai e dosarul „Flota“ sau procesul cu casa din Mihãileanu sau ce lucrãri de asfaltare ati mai pregãtit pentru prietenii dumneavoastrã de la Golden Blitz? Nu de alta, dar prea ne luati de fraieri!!!
|