 GRIPA TV. Teoria rîsului si Teoria hãhãitului
Imediat dupã sfîrsitul finalului terminãrii încheiatului meci Steaua-Sevilla, prin mai toate studiourile de televiziune se gãseau adunati analistii si comentatorii de fotbal care urmau sã analizeze si sã comenteze întîmplarea. Fãrã preaviz, Tudor Octavian a concluzionat, din prima, meciul: „Dacã Sevillia nu ar fi marcat douã goluri, scorul ar fi fost zero la zero si atunci, cu certitudine, altfel s-ar fi pus problema!“. ÃŽntr-un alt context, adicã privind un film bun (normal cã în reluare), vãd o femeie inteligentã dar singurã, încercînd sã dialogheze într-un bar cu un bãrbat destul de arãtos. Acesta, un fel de comis voiajor, începe sã-si etaleze calitãtile profesionale: „Eu sînt în stare sã vînd un cuptor cu microunde chiar si unui eschimos“. Tipa, repet, inteligentã, nu prinde poanta si îi replicã: „Poate vrei sã spui cã vinzi un frigider unui eschimos?“. La care, dezarmant, potentialul bãrbat fatal zice: „Ce sã facã un eschimos cu un frigider?“. Desigur, tipa i-a dat papucii, scenaristul îngrosînd finalul imposibilei relatii cu o scenã în fata usii ei, cînd el, încã „ambetat“ de cucerire, i-a propus: „Nu vrei sã ne despãrtim cu un sãrut frantuzesc?“. Usa trîntitã în nas a pus punct. Mai tot frunzãresc, cînd si cînd, „Teoria rîsului“ de Hanri Bergson. Trebuie sã fi fost oleacã altfel omul ãsta, dacã s-a pornit el sã analizeze rîsul gospodãreste, pe capitole: „Despre comic în general (...) Comicul situatiilor si comicul cuvintelor, Comicul de caracter (..)“, lucrare serioasã despre rîs, cercetare stiintificã, bibliografie sãnãtoasã, fãrã glumã! Afîndu-ne totusi în spatiul unei cronici TV., unde glumim de glumele televizate si ne mai rîdem de reusitele sau nereusitele tentative de a amuza poporul cu televizorul, fiind într-o pasã proastã, într-o zi cetoasã, umedã, destul de tristã, tot la gînditorul francez ajungem. Dupã parcurgerea unei liste de lucrãri care au influentat primele decenii ale veacului (trecut), ajungem întîmplãtor, ca butonînd la televizor, la Nae Ionescu. Acesta, tinea prelegeri elevate, de care putini au avut parte, iar la una din ultimele întîlniri ale anului 1929, le-a spus studentilor sãi: „Am vãzut cã nu am fost întotdeauna de acord cu d-voastrã. Asa de pildã, v-ati supãrat foarte tare cã eu nu sînt bergsonian. ÃŽmi pare foarte rãu cã v-am supãrat, însã n-am ce sã vã fac: eu am mai multã grijã de mine însumi, decît de pãrerea pe care o aveti dumneavoastrã despre mine. Asa cã, dacã eu trãiesc mai bine nefiind bergsonian, nu doresc sã fiu“. Revenind la Steaua-Sevilla, la rîs si la ce trãim noi acum, cu bani putini, cumpãrîndu-se un filozof, doi, un gazetar, doi, un profesor, doi, se poate face, la comandã, o nouã lucrare filozoficã, un nou eseu, contemporan, care sã se numeascã simplu, ca orice lucrare serioasã: Teoria hãhãitului. Desigur, cu multumirile de rigoare pentru sponsor, pe pagina de gardã.
|
Autentificare
