 „Lebãda care închide infernul“
• o nouã selectie postumã a operei poetice a lui Aurel Dumitrascu a fost scoasã de editura Muzeul Literaturii Române Editura Muzeul Literaturii Române din Bucuresti a scos de sub tipar, la finele anului, o nouã selectie de versuri, postumã, a celui care a fost poetul de mare sensibilitate, Aurel Dumitrascu.
Cartea „Poeme inedite - Lebãda care închide infernul“, apãrutã cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor prin Administratia Fondului Cultural National, este rodul strãdaniei si obstinatiei cu care poetul Adrian Alui Gheorghe, prietenul regretatului autor, se învredniceste a pãstra vie atît imaginea, cît si amintirea, memoria si zãmislirile gîndului rãmas dupã cel plecat, prea devreme, în eternitate.
De altfel, acesta se simte dator sã expliciteze atît importanta, cît si dificultãtile unei asemenea întreprinderi: „Nu-i nici o fericire sã te trezesti cu arhiva fremãtãtoare a unui poet, te întrebi pînã unde paginile rãmase trebuie sã iasã din stadiul lor de texte abandonate (cedate) postumitãtii. Ineditele pot parazita, la un moment dat, poeziile intrate în constiinta (posibililor) cititori de poezie. ÃŽn acelasi timp, textele publicate sînt (oarecum) texte salvate, manuscrisele pot sã disparã sub încercãrile neiertãtoare ale timpului. Cine îsi poate asuma, în acest caz, pierderea? Existã însã si riscul ca textele noi sã umbreascã textele intrate în constiinte, la un moment dat...! De ce nu?“
Cele cincizeci si sase de texte poetice inserate în paginile volumului sînt inedite si prin expresia poeticã mai sublimatã, în ciuda faptului cã poate pãrea estompatã de o planturozitate izvorîtã din preaplinul confesiunii: „Puteam face lucruri mai bune/ decît sã vorbesc despre moarte si urme/ decît sã scriu o carte nebunã si tristã? Nu puteam/ o veti citi veti crede c-ati priceput-o cã e tare simplu sã scrii cãrti/ sã le publici sã mai fii si tînãr/ cîte nu veti spune voi/ frumosilor desteptilor infailibililor nemuritorilor...“
În acest sens, îngrijitorul editiei precizeazã:
„Unele texte sînt aluvionare, suferã accentuat de barochismul care e, de altfel, o marcã a poeziei lui Aurel Dumitrascu, însã sub cuvinte se aflã ideea poeticã, provocarea, frãmîntarea, cãutarea, frumusetea. Alte texte sînt limpezi, coerente, de parcã stînd între pagini, la învechit, s-au limpezit precum vinul care lucreazã continuu la propria calitate.“
Cît priveste zestrea literarã a poetului „din Nord“, se pare cã aceasta îsi va gãsi locul cuvenit în lãcasul judetean al cãrtii, dupã cum ne asigurã Adrian Alui Gheorghe: „Textele publicate, alãturi de cele lãsate deoparte, vor fi depuse în Fondul Aurel Dumitrascu deschis de noi în cadrul Bibliotecii Judetene G.T. Kirileanu din Piatra Neamt, la dispozitia unor eventuali cercetãtori, a amatorilor de manuscrise din perioada calculatorului care nu mai lasã proba trudei scriitoricesti în (pe) memoria hîrtiei“.
|
Autentificare
