 Judecãtorul-sincer si slobod la gurã (IV)
• „Am în proiect un muzeu al prieteniei, într-o casã memorialã pe care vreau sã mi-o pregãtesc singur (la Hangu) si în care, un timp, voi fi exponat viu. Nu uita! Cînd va fi sã nu mai fiu, vreau sã mi se scufunde urna cu cenusã în mijlocul lacului Bicaz, în acordurile Bolero-ului de Ravel“ Cu acest articol încheiem periplul pe site-ul personal al judecãtorului Gheorghe Morosanu. Episodul de astãzi este dedicat povestilor din sala de judecatã. Povesti care aratã cã judecãtorul Morosanu este un magistrat deosebit si greu de gãsit în alte sedinte de judecatã.
„Unghiera nesimtitului“
„Amenzile sînt o dezonoare pentru un judecãtor adevãrat. Sînt o dovadã cã nu poate stãpîni problema altfel, si apeleazã la fortã. Sã vã spun eu cum am procedat ieri, cînd un nesimtit îsi tãia unghiile în sala mea. Am spus grefierei sã stea linistitã si tãcutã. Am fãcut semn avocatului sã tacã - m-a înteles. Am fãcut ochii roatã, un travelling lung, insistent, hipnotic. Toatã lumea a înteles cã e o chestie, nu stiau ce, dar asteptau cu interes. S-a fãcut o liniste deplinã, în care se auzeau pocnetele unghierei nesimtitului. ÃŽn sfîrsit, în linistea aceea, el s-a trezit, s-a întrerupt din activitate si a ridicat ochii spre mine. Evident, eu nu fãceam altceva decît mã uitam fix la el, iar în secunda urmãtoare toatã lumea a întors capul spre el. Cum credeti cã s-a simtit? Credeti cã i-a mai trebuit vreo moralã? Credeti cã o amendã era cumva mai potrivitã?“
„A murit Mos Crãciun“
O altã poveste interesantã, ce poate fi consideratã o nuvelã reusitã, poate fi gãsitã pe site-ul magistratului Gheorghe Morosanu.
ÃŽncercãrile unui bãtrîn, din Harghita, care s-a luptat ani de zile pentru a-si recupera o suprafatã de pãdure, s-au oprit, moartea luîndu-i dreptul de a se bucura din nou de ceea ce i-au confiscat comunistii. „De cîtiva ani se chinuieste sã-si recupereze pãdurea. ÃŽl cheamã Karacsony Victor, este dintr-un sat din Harghita si a avut pãdurea într-o comunã de granitã, în judetul meu, de aceea îl judec eu, în Neamt. Despre numele lui, mi-a spus chiar el, într-o româneascã mai opintitã, cã înseamnã Crãciun, Mos Crãciun, asa a zis. Tot la cîteva luni vine pe la mine, cale lungã si grea pentru un om de 80 de ani, si istoria se repeta cam asa: îmi arãta un fisic de acte strînse papirus, îmi spune cã are pãdure de «scos», apoi un somoltoc de bani pe care mi-i oferã mie, sã-i dau hotarîrea, pe loc, e pe dreptate, e pãdurea lui pe care i-a luat-o statul, vrea sã i-o dau sã plece cu ea. Eu îi spun de fiecare datã sã meargã cu banii aceia la un avocat, sã-i facã cererea dupã tipic, sã citãm comisiile de fond funciar etc. S-a dus de vreo douã ori, apoi mi-a povestit chiar avocatul cum a fost. A fost la fel: i-a întins acel somoltoc de bani si i-a cerut hotãrîrea pe loc, pentru cã e pãdurea lui, e pe dreptate, sã i-o dea sã plece cu ea. Evident cã avocatul i-a spus acelasi lucru, cã trebuie citate comisiile... ÃŽn sfîrsit, dupã niste ani, am gãsit dosarul pe listã si chiar am rãsuflat usurat, de parcã era pãdurea mea. Numai cã a trebuit sã dispun efectuarea unei expertize, iar la al doilea termen expertul a cerut ca petentul sã depunã o schitã a terenului, corespunzãtoare cãrtii funciare pe care mosul o depusese ca dovadã a proprietãtii. Cerere normalã, am considerat eu, si i-am scris lui mos Crãciun pe o hîrtie: «biroul de carte funciarã Toplita, schita anexa la CF...». Dupã vreo saptãmînã m-am trezit iar în birou cu mos Crãciun, care a scos un somoltoc de bani si mi-a spus sã-i dau hotãrîrea pe pãdure, cã e a lui pe dreptate...I-am mai explicat o datã cã nu mai trebuie decît acea schitã, sã mi-o aducã, expertul sã facã lucrarea, eu sã dau hotãrîrea (nu mai zic de antepronuntarea mea, nu stia mosul ce e aceea) dupã care sã-si ia pãdurea si s-o tinã sãnãtos. I-am mai scris o datã pe o hîrtie unde sã se ducã si ce sã-mi aducã, si chiar m-am rãtoit putin la el, adicã nu cã m-ar fi enervat, asemenea oameni nu mã pot enerva, dar am vorbit mai tare si mai apãsat, în speranta cã vorbitul mai tare poate fi mai pe întelesul unui nativ ungur. La urmãtorul termen, mosul nu a mai rãspuns la apel. A venit mai pe la coada sedintei avocatul lui, care mi-a spus cu tristete cã mos Crãciun nu a venit si nu va mai veni în veci. L-a sunat fiica sa Jolan, care i-a spus cã mosul s-a dus pe drumul cel lung, si, dat fiind evenimentul, nici nu poate veni altcineva în locul lui, deci trebuie sã dãm un alt termen de judecatã. Evident, nici schita nu a adus-o nimeni, asa cã eu a trebuit sã dau acel termen, cerînd grefierei sã scrie apãsat cu rosu pe citatie: «depuneti schita aferentã cãrtii funciare»“.
Si, în încheire, o sã venim cu un citat de pe site-ul judecãtorului Morosanu, un citat care aratã cît de mult iubeste magistratul bicãjean Valea Bistritei si locul în care s-a nãscut.
„Am în proiect un Muzeu al prieteniei, într-o casã memorialã pe care vreau sã mi-o pregãtesc singur (la Hangu) si în care, un timp, voi fi exponat viu. Nu uita! Cînd va fi sã nu mai fiu, vreau sã mi se scufunde urna cu cenusã în mijlocul lacului Bicaz, în acordurile Bolero-ului de Ravel“.
|
Autentificare
