Sãftoiu si Cioroianu, pe cîntarul de la Cotroceni
Voi încerca sã-mi lãmuresc etichetele de priceput si nepriceput puse cam aiurea, dupã opinia mea, unor persoane - e vorba de Claudiu Sãftoiu si Adrian Cioroianu - aflate în situatii similare fatã de obiectul muncii.
Domnul Traian Bãsescu, presedintele României, refuzã cu obstinatie sã-l hirotoniseascã ministru de externe pe istoricul liberal Cioroianu. Diplomatia, zice presedintele, si îi dau perfectã dreptate, se învatã în timp. Nu poti deveni sef al Externelor cum ai bate din palme. Asa este. Diplomatii de carierã îsi freacã ani multi coatele prin birourile Ministerului de Externe, carã gentile diplomatilor cu renume, fac muncã de traducãtori în cascã si de sufleri ai teatrului politic. Ungerea, cînd vine, vine tîrziu. Istoricul Cioroianu este însã un politician liberal. A cochetat o vreme cu gruparea pro-Bãsescu, înfiintatã de tandemul Stolojan-Stoica, dar s-a rãzgîndit pe ultima turnantã a pistei. Ceva mã face sã cred cã mai mult decît absenta priceperii în diplomatie a atîrnat antipatia presedintelui care, cum el însusi o spune, nu uitã si nu iartã.
Mã voi opri, prin comparatie, la o altã numire fãcutã, de astã datã, nu la sugestia cuiva, ci chiar de presedinte, alegînd o persoanã din bãtãturã cu orãtãnii politice pe care o gospodãreste la Cotroceni. Domnul Claudiu Sãftoiu, fost ziarist si etern sot iubitor al mult mai faimoasei Adriana Sãftoiu, s-a trezit peste noapte sef al spionilor României. Presedintele n-a fost muncit de nici o ezitare, nu s-a împiedicat în pix cînd a iscãlit miruirea domnului Sãftoiu ca director al Serviciului de Informatii Externe. N-am cunostintã ca domnul Sãftoiu sã fi întretinut concubinaje secrete cu servicii de spionaj, vãdind, încã de pe bãncile grãdinitei, o aplecare si un hobby. Nu. Domnul Sãftoiu s-a trezit brusc învelit cu o pãlãrie care-i picã pe ochi. Inutil sã spun cã spionii nu sînt vînzãtori de arpagic si cartofi la sac. Spionajul este o meserie de finesuri, riscantã si grea, care se dobîndeste absolvind scoli înalte si selecteazã indivizi cu merite speciale dovedite. Nu poti trimite spion într-o tarã strãinã, o gogoritã care se deconspirã în trei zile si face, la prima misiune, o gafã de proportii care azvîrle tara în nedorite scandaluri internationale. În concluzie, spionajul este, cum ziceam, o meserie grea, dar sã fii uns - fãrã a avea merite si calificãri - tatãl spionilor e prea de tot.
Întîlnirea domnului Sãftoiu cu o comisie parlamentarã l-a arãtat gol si caraghios. Intuind scandalul declansat avea sã recunoascã a doua zi, printr-o epistolã de reparatii, cã n-a fost îndeajuns pregãtit. Fragilitatea priceperii domnului Sãftoiu s-a dovedit la prima confruntare internã. La tirul întrebãrilor parlamentarilor, directorul SIE a recunoscut cã institutia ascultã ilegal convorbiri telefonice. N-a zis chiar asa, dar era lesne de înteles cã asa stau lucrurile. Peste noapte a dormit pe o rînã, s-a zvîrcolit, a luat bobîrnace de la nevastã si a încercat s-o dreagã. E prea tîrziu. Fireste cã domnul Bãsescu nu l-a dat afarã si nu i-a jumulit urechile. Nu si-a tras nici siesi palme pentru o decizie cel putin pripitã.
Si atunci de ce nepriceperea domnului Cioroianu e mai nepriceputã decît nepriceperea domnului Sãftoiu? Presedintele opereazã, cu ustensile de chirurgie moralã diferite, aceeasi bubã.
|