Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Martie 2007
LMMJVSD
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031 
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Social 26 Martie 2007
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
Fetita care citeste cu degetele

Fetita care citeste cu degetele

• Ana Maria Buturã nu a vãzut lumina zilei, de cînd s-a nãscut • în ciuda handicapului major, ea s-a clasat pe locul VI la olimpiada judeteanã de românã • copila este elevã în clasa a V-a la Scoala nr. 2 Zãnesti • ea îsi doreste o imprimantã care sã tipãreascã în limbajul Braille • „pentru cã n-a vãzut vreodatã, nu stie ce-a pierdut“, a spus mama fetitei •

Ana Maria Buturã este un copil nevinovat, cu care soarta a fost nedreaptã. S-a nãscut dintr-o sarcinã de tripleti, pe 5 octombrie 1995. ÃŽn vreme ce ceilalti doi frati ai ei, Mihail si Alexandru, sînt sãnãtosi, Ana Maria s-a nãscut fãrã „lumina ochilor“. Dumnezeu i-a hãrãzit sã-si ducã viata într-un întuneric total, imposibil de depãsit. Pentru ea nu existã o luminitã care sã se întrevadã undeva, oricît de departe. Si nici pãrintii nu mai sperã într-o minune. Lumea ei e una îmbroboditã într-un negru care pe orice om de rînd, obisnuit cu lumina, cu culorile, l-ar doborî. Dar Ana Maria, pentru cã n-a gustat din frumusetea vietii, din bucuria de a vedea ceea ce o înconjoarã, nu regretã cã are de dus aceastã cruce. „Pentru cã n-a vãzut vreodatã, nu stie ce-a pierdut“, ne-a spus mama fetitei, împãcatã si ea cu soarta celei cãreia i-a dat viatã.
Am întîlnit-o pe Ana Maria într-o dupã-amiazã, dupã terminarea orelor. ÃŽn cancelaria directorului Scolii nr. 2 Zãnesti ne asteptau mama si sora mai mare a fetitei. Dupã cîteva minute de discutii protocolare, a venit si Ana Maria, adusã de o parte si de alta de cei doi frati de-o seamã cu ea, gemeni identici. Ana Maria, mai înaltã cu vreo palmã decît ei, purta douã codite atent împletite de dimineatã. Apoi, i-am vãzut ochii, de-un albastru pur. Din pãcate, ei nu-i sînt de nici un folos. Ochii ei s-au nãscut fãrã „viatã“. ÃŽn zadar au fost toate cãutãrile pãrintilor, toate încercãrile disperate de a o duce la cei mai renumiti specialisti pentru a o trata. Destinul a fost crud pentru familia Buturã. Un diagnostic dur avea sã se confirme de la o vizitã medicalã la alta - atrofie nerv optic. Adicã nu mai e nimic de fãcut pentru ca Ana Maria sã vadã un rãsãrit de soare, un fluture, o floare, dar mai ales chipul blînd al mamei sale. Ne uitam înmãrmuriti la ea si vedeam cum cei doi ochi albastri se miscau în orbite în zadar. Anevoie reuseai sã îti gãsesti cuvintele în fata sa, nestiind ce este în mintea acestui copil urgisit. Nu reusea sã îsi dea seama în care parte a încãperii ne aflam. Aflase cã vrem sã scriem despre performantele ei scolare, pentru cã e a sasea pe judet la cunostinte despre limba si literatura românã. I-a spus mama ei, în cîteva cuvinte, unde eram asezati si cam cum arãtãm. Ana Maria a zîmbit, de parcã fãcuserãm cunostintã, de parcã ne privisem în ochi. Auzisem, înainte sã vinã ea, cã stie sã meargã pe bicicletã, cã bãietii au învãtat-o sã urce pe scarã în pod, cã face sotii ca toti copiii, cã stã în poartã, atunci cînd joacã fotbal cu fratii sãi.
Am încercat sã închegãm o discutie pornind de la ceva vesel. Asa aveam sã constatãm cã handicapul major care o deosebeste de toti cei din jur, de ea este acceptat cu usurintã. Ne-a vorbit despre poznele de peste zi si despre pasiunea nemãrginitã pentru lecturã. Din nefericire, copila n-a avut norocul sã vadã vreodatã cum aratã o carte, ori desenele pe care le realizeazã. Pentru ea, toate sînt altfel decît pentru noi. Dar asta n-o împiedicã sã citescã pe nerãsuflate „Fratii Jderi“, „La Medeleni“, „Ciresarii“ si multe alte volume, ori sã-si doreascã sã aibã cît mai multe cãrti în limbaj Braille, pe care sã le citeascã pe nerãsuflate. Aveam sã aflãm amãnunte uluitoare despre cum au decurs lucrurile la olimpiada de românã. La faza judeteanã, la unul dintre subiecte avea de comentat un citat în care se spune „Vãd codrul, pãdurea...“, iar Ana Maria a exclamat - „Cum sã vãd...?“. Apoi si-a amintit de cum i-a descris mama ei pãdurea si a redactat un comentariu de „parcã ar fost fãcut de cineva cu patru ochi“, dupã cum ne-a declarat directorul Scolii nr. 2 Zãnesti, Gheorghe Custurã. ÃŽn ciuda problemelor sale, Ana Maria s-a impus în fata foarte multor copii si a reusit sã se claseze pe locul VI la faza judeteanã de la olimpiada de limba si literatura românã. Dupã ce a scris lucrarea în limbajul Braille, Ana Maria i-a dictat ceea ce scrisese „pe limba ei“ unui cadru didactic care i-a supravegheat pe elevi, i-a spus unde si ce semne de punctuatie sã foloseascã si a reusit sã facã o lucrare foarte bunã. La o diferentã de cîteva zile, a participat la concursul „Plus/ minus poezie“, care i-a reunit pe primii 25 cei mai buni elevi de-a V-a si a VI-a la românã si matematicã din judet. Din maxim 100 de puncte cîte puteau fi adunate, Ana Maria a obtinut 91. A pierdut la matematicã, pentru cã n-a putut scrie rezolvarea tuturor subiectelor în limbajul Braille. ÃŽn clasele I-IV, Ana Maria a terminat fiecare an cu coronitã si diplomã de premiul I. Anul acesta, matematica i-a creat cîteva probleme si, pe primul semestru, a obtinut media 8, iar la francezã are media 9. ÃŽn rest, are zece pe linie. Pentru meritele sale deosebite, Inspectoratul Scolar vrea sã o ajute cu o imprimantã care sã tipãreascã în limbajul Braille. Au fost fãcute demersuri la un importator de electrice si electronice, dar încã nu s-a primit un rãspuns. Tot la initiativa ISJ, biblioteca din comunã va primi volume în limbajul Braille, pe care le va putea împrumuta copila. Profesorii sînt foarte multumiti de ea. Profesoara de informaticã, Elena David, îsi aminteste cu emotie de prima orã de la clasa în care învatã Ana Maria. Fetita îsi ia notite la fiecare orã cu ajutorul masinii la care scrie în Braille. ÃŽn vreme ce toti cei 14 colegi ai ei erau obisnuiti cu tastatura zgomotoasã, profesoarei David i-a venit foarte greu sã predea si sã tolereze tãcãnitul continuu. Tocmai de aceea, i-a interzis sã-si mai scrie. Apoi, si-a impus sã accepte situatia si conflictul a fost depãsit. „Are o memorie uluitoare Ana Maria. I-am prezentat o singurã datã tastatura si a învãtat-o pe de rost. La ora urmãtoare, mi-a scris un text perfect, fãrã nici o gresealã. Este uimitoare fetita“. Si diriginta clasei are cuvinte de laudã la adresa elevei: „Eu sînt la sfîrsit de carierã si, pînã acum, asa ceva n-am mai vãzut. Pentru mine este ceva extraodinar sã lucrez cu ea. Sînt atît de multe întrebãri la care copiii normali nu pot rãspunde si ea are tot timpul rezolvarea. Este foarte bine integratã în colectiv. Desi pare incredibil, o gãsesc frecvent stergînd tabla. Ana Maria face educatie fizicã si a citit foarte mult. Toate aceste performante nu ar fi posibile fãrã spijinul pãrintilor, care au renuntat la tot pentru ca ea sã fie ajutatã“.

Mama, profesorul de-acasã

Pãrintii Anei Maria si-au dat seama de nenorocirea copilei la douã luni de la nastere. Au luat la rînd toti doctorii din tarã. Pînã la urmã, pecetea a fost pusã - Ana Maria este sortitã sã îsi ducã viata în întuneric. Dar ei nu s-au resemnat în fata soartei. Mama fetitei, inginer proiectant, a renuntat la pasiunea ei si s-a dãruit trup si suflet copilei. Este uimitor cum a reusit sã-i contureze o imagine despre lumea înconjurãtoare unui copil care n-a zãrit vreodatã ceva. A învãtat sã scrie în Braille si apoi i-a predat fetitei. Ca sã-i formeze o imagine despre ceea ce este în jurul nostru, a fãcut diverse contururi ale obiectelor din jurul sãu întepînd coli de hîrtie cu ceva ascutit. „I-am conturat un ghicel. Apoi, pe culori cerate, am încrustat cîte o liniutã, douã, trei si, conventional cu ea, am stabilit cã galbenului îi corespunde o linie, rosului - douã, pentru alb - trei si tot asa. Apoi, interiorul din conturul ghicelului a prins culoare“, ne-a povestit Maria Buturã, mama copilei. La îndemnul mamei, Ana a cãutat bastonul cerat cu trei încrustãturi si a colorat petalele cu alb, apoi a cãutat verdele pentru frunze si tot asa. La scoalã, desenele ei nu sînt cu nimc mai prejos decît ale celorlalti colegi. A venit rîndul orelor de geografie. Ca sã înteleagã harta României si formele de relief, mama i-a conturat o hartã. Pe locul muntilor a lipit muschi, la cîmpii a pus iarbã si tot asa. Ana Maria stie sã arate pe hartã dispozitia formelor geografice. Toate aceste lectii de-acasã nu ar fi fost eficiente dacã pe lîngã mamã nu îsi aduceau contributia si cei doi frati, Alexandru si Mihail. „Cu Alexandru stau în bancã. Mã ajutã foate mult, pentru cã uneori rãmîn în urmã cînd dicteazã domnii profesori. El îmi spune ce sã scriu cînd rãmîn în urmã“, ne-a spus Ana Maria. ÃŽn zadar am încercat sã gãsim diferente între cei doi bãieti, Alexandru si Mihail. ÃŽnsã, Ana Maria nu-i încurcã niciodatã. Ea stie cã unul are vocea mai groasã, iar celãlalt mai subtire si cã unul este mai înalt, iar celãlalt cu o idee mai scund. Tot timpul cînd a vorbit despre ei le-a spus „frãtiorii mei drãguti“. Ei i-au fãcut un trenulet cu zece vagoane, din bucãti de lemn, legate între ele cu tablã. ÃŽsi fac laolaltã temele, învatã, fac pozne. „Eu pentru Ana Maria am crescut vrãbiute, iepuri, porumbei si cei doi pisoi pe care îi avem acasã - Tedi si Peticutã. Ei îi plac foarte mult animalele. Si am învãtat-o sã creadã în Dumnezeu. Si am certitudinea cã ceea ce face Dumnezeu este mai mult decît o minune. Acest copil este extraordinar. Ea nu are al saselea simt, dar lipsa vederii o compenseazã cu celelalte. Dumnezeu îi întelepteste pe orbi“, a mai spus mama.

Situatii stranii

Desi Ana nu vede deloc, membrii familiei ei au fost martori la cîteva evenimente care i-au lãsat fãrã cuvinte. Fetita sustine cã, atunci cînd a avut loc eclipsa de soare, în urmã cu mai multi ani, a durut-o foarte tare capul si simtea ceva ca o apãsare pe cap si umeri. „ÃŽntr-o zi, eram în casã si s-a întrerupt curentul electric. Ana m-a întrebat dacã s-a luat lumina si i-am rãspuns afirmativ; dar m-am gîndit cã o fi auzit prin casã vorbindu-se despre asta. Dupã o vreme, a revenit curentul si ea m-a întrebat dacã s-a aprins becul. Atunci, m-am speriat. Nu spusese nimeni nici o vorbã despre asta. Mi-a sãrit inima de emotie, gîndindu-mã cã poate îi revine vederea. Am mers cu ea la doctori, dar, din nefericire, nu s-a schimbat nimic. Sînt niste lucruri pe care nu ni le explicãm. ÃŽn urmã cu cîtiva ani, a decedat o mãtusã de-a noastrã în conditii mai ciudate si, desi bãnuiam cã e moartã, nu îi gãseam cadavrul. Ana nu s-a putut linisti pînã cînd nu a fost descoperitã“, a povestit mama fetei.
Fetita sustine lucrãrile de control într-un mod special, adaptat posibilitãtilor ei. De obicei, lucrãrile sale sînt orale. La tezele de la matematicã dicteazã rezultatele dupã ce colegii ei predau lucrãrile, la limbi strãine dã rãspunsurile oral, dar precizeazã si cum se scriu cuvintele. Va fi complicat sã reuseascã, de la anul, sã rezolve problemele de geometrie si pe cele de chimie, pentru cã sînt greu de transcris în limbajul Braille, pentru a avea si ea acces la ele.
Discutiile cu fetita ar putea continua ore în sir. Ne-a fãcut o probã de citire si, fãrã nici o exagerare, rapiditatea citirii si dictia o aseazã în fata multor elevi de vîrsta ei, care n-au probleme de vedere. ÃŽsi doreste un i-pod, la care sã asculte CD-uri si DVD-uri cu povesti, muzicã si opere literare. ÃŽnsã, de imprimanta care sã tipãreascã în Braille are mare nevoie, pentru cã în România putine edituri tipãresc manuale scolare în acest limbaj. Pãrintii îi cumpãrã fetei manualele pe care le gãsesc, dar acestea nu au acelasi continut precum cele folosite la clasã, întrucît pe piatã existã manuale alternative si fiecare cadru didactic recomandã manualul care crede cã este mai potrivit. „Dacã ar avea acea imprimantã, noi am putea scana lectiile de la clasã si le-am scoate la imprimantã în Braille. Dar nu putem sã facem o asemenea achizitie, nu avem nici o posibilitate financiarã“, a mai spus mama fetitei. Ea s-a interesat despre costul unui asemenea aparat, care se gãseste în Italia, fiindu-i necesarã suma de 2.500 de euro.
Am lãsat-o pe Ana Maria cu speranta cã, într-o zi, va avea acea imprimantã. În lumea ei, de neconceput pentru noi, cei înzestrati cu lumina ochilor. Visînd cã, poate mîine, va avea mai multe conditii decît azi. Dar nu ne putem abtine sã nu ne întrebãm: oare cum viseazã Ana Maria?

Articol afisat de 2868 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Simona TÃRNÃ)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Economie Stiri Economie
Stiri Social Stiri Social
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri Sanatate Stiri Sanatate
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective