 Cu gîndul la anul 2009, Traian Bãsescu ne duce înapoi în 2005, unde ne aboneazã
Dupã ce presedintele Traian Bãsescu si-a consumat repertoriul de „bãscãlii“ în prezenta partidelor parlamentare invitate la Cotroceni, a luat pixul si a bifat pe agendã cã actiunea, cu numele de cod „Consultarea partidelor“, programatã pentru perioada 2005-2007, s-a încheiat. Natiunea, simtitoare sau nesimtitoare la „brandul Bãsescu“ a asteptat pînã a doua zi sã audã, din gura „presedintelui - gazdã“, cine a avut mai mult de cîstigat de la întîlnirea cu partidele: „presedintele - jucãtor“ sau „presedintele - mediator“. Cu atît mai mult cu cît Traian Bãsescu, cît si liderii politici invitati la consultãri stiu în egalã masurã cã pe manseta cererii de suspendare din functii a „presedintelui - jucãtor“, Comisia parlamentarã bifase deja 19 acuze cu iz penal, de încãlcare a prevederilor Constitutiei. ÃŽn toatã perioada de asteptare, casele de pariuri politice au functionat cu frenezie datã, anticipînd cã urmãtoarea miscare prezidentialã se va înscrie într-o suitã de variante, cuprinse între demisia de onoare si fuga din tarã a presedintelui. Spre uimirea multora, concluzia presedintelui, ca rãspuns la consultãrile consumate, s-a dovedit de data aceasta extrem de banalã, adormitoare chiar, în raport cu iesirile la rampã anterioare, cînd presedintele ne tinea treji zile întregi, pînã ne reveneam din soc. Ce a dorit „domnul presedinte“ - suspendabil sã ne transmitã? Ori, premierul Tãriceanu se prezintã cu Guvernul si cu un program de guvernare în fata Parlamentrului, pentru a obtine un vot de încredere, ori se declanseazã alegeri anticipate. Si într-un caz si în celãlalt, Traian Bãsescu se întoarce la perioada anului 2005, demonstrîndu-ne cã, de cîte ori se implicã în jocurile politice, un ciclu nu poate dura mai mult de doi ani. Solicitînd ca Guvernul, în frunte cu Tãriceanu, sã meargã în fata Parlamentului, pentru a obtine un vot de încredere de la o altã majoritate, Traian Bãsescu recunoaste esecul miscãrii sale din ianuarie 2005, cînd a construit artificial o altã majoritate parlamentarã împotriva vointei electoratului. Istoria îsi cere drepturile si se rãzbunã. Oricît de ciudat ar suna, dar vointa electoratului în decembrie 2004 a fost ca majoritatea sã fie creatã de o cooperare politicã dintre PSD si Aliantã. Teoretic, aceastã cooperare pãrea o monstruozitate politicã, dar practic, în perspectiva integrãrii europene din 2007, era mai mult decît necesarã. Ca alternativã la o eventualã nereusitã a Guvernului Tãriceanu de a obtine un vot de încredere, presedintele Bãsescu repune pe tapet, scuturatã de praf si netezitã, solutia alegerilor anticipate. Declarînd redeschiderea interesului pentru anticipate, Traian Bãsescu nu face decît sã transmitã un mesaj subliminal întregii clase politice, care este suficient de refractarã fatã de revenirea la urne înainte de iarna lui 2008. Mesajul presedintelui este cã nici el nu doreste alegeri anticipate, atentionînd astfel clasa politicã cã este de preferat ca Guvernul sã obtinã un vot de încredere în Parlament, indiferent cum. Pãrãsit în izolare la Cotroceni, Traian Bãsescu se pare cã a avut timp suficient pentru a se uita în cãrtile de poker si pentru a vedea cã nu mai poate plusa, fiind obligat, la rîndul sãu, sã spunã „pas“. Prin solutia propusã, Traian Bãsescu ne aduce de unde am plecat în anul 2005 si unde ne lasã sã ne descurcãm în continuare, anuntîndu-se cã el nu se mai bagã în jocurile politice, mizînd pe undeva pe faptul cã vom regreta abandonul sãu. Amenintat cu suspendarea din functie, Traian Bãsescu nu are voie sã se iroseascã în alte actiuni, decît în cele din care trebuie sã iasã basma curatã, pentru a nu rata un nou mandat în 2009.
|
Autentificare
