Salarizarea, pe întelesul tuturor
Noile prevederi ale legislatiei muncii privind plata angajatilor, care au impus cresterea salariului minim pe economie de la 370 la 390 lei, respectiv la 440 lei, precum si aplicarea unor coeficienti de ierarhizare a lefurilor, în functie de încadrarea pe post si de studiile pe care trebuie sã le aibã ocupantii, stîrnesc discutii contradictorii la toate nivelurile. Angajatorii nu sînt deloc încîntati de aceste prevederi, întrucît cresterea salariilor atrage dupã sine cresterea fiscalitãtii. Salariatii sînt nemultumiti de faptul cã nu li se respectã drepturile în acest sens. Conform unor adrese primite de la Ministerul Muncii Solidaritãtii Sociale si Familiei, reprezentantii Inspectoratului Teritorial de Muncã Neamt au obligatia de a verifica dacã angajatorii aplicã prevederile Contractului Colectiv de Muncã Unic la nivel national cu începere de la 1 ianuarie 2007. Reporter: Care dintre cele douã salarii minime este obligatoriu si trebuie aplicat de angajatori, cel de 390 lei sau cel de 440 lei ?
Ioan Popescu: Sînt douã notiuni distincte - salariul minim pe economie brut garantat în platã si cel minim brut negociat. Primul se stabileste în fiecare an, prin Hotãrîre de Guvern. Prin Hotãrîrea de Guvern 1.825 din 22 decembrie 2006, s-a stabilit cã, de la 1 ianuarie 2007, salariul de bazã minim brut garantat în platã este de 390 de lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore. Peste acesta a apãrut Contractul Colectiv de Muncã Unic la nivel national, negociat între confederatiile sindicale si patronate. Prin acest act normativ s-a stabilit, conform articolului 40, alineatul 4, cã începînd de la 1 ianuarie 2007, salariul de bazã minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore este, în medie, de 440 lei, adicã de 2,59 lei pe orã. Acest Contract Colectiv Unic a fost înregistrat la Ministerului Muncii Solidaritãtii si Familiei, sub numãrul 2.895 din 29 decembrie 2006 si a fost publicat în Monitorul Oficial al Românei, partea a V-a, în 29 ianuarie 2007. Vreau sã precizez cã, potrivit dispozitiilor articolului 25, alineatul 3, din Legea 130/1996, privind contractul colectiv de muncã, prevederile sale se aplicã de la data înregistrãrii lor la Ministerul Muncii. Salariul minim brut garantat în platã este obligatoriu pentru bugetari, iar, pentru salariatii ceilalti, obligatoriu este salariul minim brut negociat. În materie de legislatia muncii si drepturi referitoare la contracte individuale de muncã este valabil un sistem piramidal - la bazã avem Codul Muncii, act normativ care conferã salariatilor cele mai mici drepturi. Peste acesta sînt contractele colective de muncã la nivel national, care oferã salariatilor drepturi mai avantajoase decît Codul Muncii si se aplicã tuturor angajatilor din România, mai putin acelora din sistemul bugetar, unde salariile se stabilesc prin lege.
Rep: Aplicarea coeficientilor de ierarhizare este sau nu obligatorie?
I.P.: Coeficientii de ierarhizare sînt stabiliti de Contractul Colectiv de Muncã si trebuie respectati întocmai. În acelasi articol 40, alin 1 din Contractul Colectiv de Muncã Unic la nivel national s-au stabilit coeficientii minimi de ierarhizare, pe categorii ocupationale. Pentru muncitori necalificati, este coeficient 1, care trebuie sã fie aplicat la nivel de cel putin 440 lei, adicã la nivelul salariului minim negociat la nivel national. În cazul muncitorilor calificati, coeficientul de ierarhizare este de 1,2 care înmultit cu 440 lei (salariul minim) dã 528 lei. La personalul administrativ încadrat în functii pentru care conditia de pregãtire este cea licealã, coeficientul este tot de 1,2. Pentru personalul administrativ cu studii postliceale, coeficientul de ierarhizare este de 1,25. În cazul celor încadrati în functii de specialitate pentru care conditia de pregãtire este scoalã de maistri, coeficientul de ierahizare este de 1,3. La angajatii cu studii superioare de scurtã duratã, coeficientul de ierarhizare este de 1,5, iar pentru aceia care ocupã functii pentru care cerinta de pregãtire este de studii superioare de lungã duratã, coeficientul de ierarhizare este 2.
„Trebuie fãcutã absolut obligatoriu distinctia între profesie si ocupatie“ Rep: Ce se întîmplã în unitãtile unde nu s-a negociat un contract colectiv de muncã?
I.P.: Potrivit Legii 130 din 1996 privind contractul colectiv de muncã, unitãtile care au cel putin 21 de salariati sînt obligate sã încheie contractul colectiv la nivel de unitate. Cele cu mai putin de 21 de angajati nu sînt obligate sã încheie, dar dacã doresc acest lucru, nu îi opreste nimeni.
Conform aceleiasi legi, Contractul Colectiv de Muncã încheiat la nivel national se aplicã tuturor salariatilor din România. Adicã, dacã la nivel de unitate nu se încheie un contract colectiv de muncã, atunci este obligatorie aplicarea Contractului Unic încheiat la nivel national, sau a aceluia la nivel de ramurã, pentru cã, fãrã îndoialã, acela contine clauze mai favorabile salariatilor decît cel de la nivel national.
Rep: Ce se întîmplã în cazul unui angajat care ocupã un post inferior pregãtirii sale? Cum trebuie plãtit acesta, din punct de vedere al contractului de muncã ?
I.P.: Trebuie fãcutã absolut obligatoriu distinctie între profesie si ocupatie. Cînd vorbim despre profesie, vorbim despre pregãtirea pe care fiecare dintre noi am dobîndit-o prin studiile absolvite. Ocupatia reprezintã ceea ce lucreazã efectiv fiecare salariat. Atunci cînd vorbim despre Codul Muncii sau Contractul Colectiv de Muncã, nu are importantã profesia, important este pe ce post a fost angajat un salariat, ocupatia sa sau felul muncii, cum spun specialistii. Spre exemplu, dacã esti jurist de profesie, dar prin contractul individual de muncã ocupi functia de tractorist, atunci trebuie sã ai un salariu corespunzãtor cel putin unui muncitor calificat, respectiv 528 lei, pentru cã tractoristul este muncitor calificat. Dacã esti jurist, dar conform contractului individual de muncã ocupi un post de muncitor necalificat, atunci primesti un salariu de muncitor necalificat, adicã de 440 lei.
În mod deosebit vreau sã atrag atentia angajatorilor care, vãzînd cã sînt obligati sã aplice coeficientii de ierarhizare, declarã cã ei lucreazã cu fortã de muncã necalificatã. Pe de o parte, salariatului i se iau niste drepturi, fiind plãtit mai prost decît se cuvine calificãrii pentru munca pe care o face si nu e corect si nu e conform legii. Pe de altã parte, din punct de vedere al securitãtii si sãnãtãtii în muncã, pe angajator îl paste un mare pericol. În cazul unui eveniment de muncã soldat cu invaliditate, incapacitate temporarã de muncã sau - Doamne fereste! - cu deces, angajatorul este pasibil de închisoare, pentru cã a folosit pentru munci calificate, conform înscrisului din contractul individual de muncã, muncitori necalificati. Noi discutãm pe baza înscrisurilor, iar în raporturile de muncã înscrisul se numeste contract individual de muncã.
„Au trecut vremurile cînd angajatorii puteau spune cu usurintã cã dacã le pleacã salariatii nu e nici o problemã, cã vin altii“ Rep: ÃŽn multe dintre unitãti din domeniul privat sînt angajate persoane pe posturi inferioare pregãtirii lor. Acolo cum trebuie procedat ca sã fie legal ?
I.P.: Ca sã se afle în legalitate din acest punct de vedere, angajatorul trebuie sã vadã ce posturi are în unitate, care sînt cerintele de ocupare a acestora din punct de vedere al studiilor si în functie de asta sã facã angajãrile si sã încheie contractele individuale de muncã. Trebuie sã se tinã cont de cerintele standardelor ocupationale. De multe ori, în anunturile pentru angajãri se formuleazã „minimum studii medii“. Pe baza anuntului se poate face o preselectie atunci cînd recrutezi personal, dar salariul nu se acordã în functie de asta. ÃŽn momentul cînd se ocupã un post, angajatorul întocmeste prima datã fisa postului, prin care sînt stipulate cerintele care trebuie respectate - studii, competente, responsabilitãti etc. Cînd s-a încheiat aceastã fisã a postului, se spune foarte clar ce conditii trebuie îndeplinite pentru postul respectiv. Dacã se cer studii superioare, atunci angajatul trebuie sã fie plãtit ca atare si, bineînteles, în contractul individual de muncã sã fie trecut pe o functie care necesitã studii superioare. Dacã postul necesitã studii medii, dar cel care îl ocupã are studii superioare, angajatorul este obligat sã aplice mãcar coeficientul de ierarhizare aferent studiilor cerute de post.
Rep: Existã vreo legãturã între coeficientii de ierahizare si sporurile salariale, ori sînt notiuni distincte?
I.P.: Sînt lucruri total diferite. Conform Codului Muncii, salariul este format din salariu de bazã, indemnizatii de conducere sau de alte tipuri, salariu de merit -în sistem bugetar, în sistem privat mai putin, si alte sporuri - sporul de vechime, de conditii periculoase, conditii deosebite, vãtãmãtoare sau conditii grele. Sînt foarte multe sporuri si acestea de regulã se adaugã la salariul de bazã. Spun de regulã, pentru cã o parte din confederatiile sindicale au negociat cu patronatele si au inclus o parte dintre sporuri în salariul de bazã. Contractul colectiv de muncã fiind legea pãrtilor, pe principul consensualismului, a liberei negocieri, nu ne putem opune. Dacã pãrtile au discutat cã anumite sporuri sînt incluse în salariul de bazã, nu e nici un fel de problemã. Atentie, însã, un angajator nu poate pretinde cã a inclus anumite sporuri în salariul de bazã, iar acesta sã fie stabilit la nivelul minim. Din pãcate, se mai întîmplã si asa.
Avînd în vedere cã judetul se confruntã, deja, cu o crizã de fortã de muncã si cã, de cîtiva ani încoace, foarte multi nemteni pleacã sã munceascã în strãinãtate, pentru cã acolo se cîstigã mult mai bine, îi sfãtuim pe agentii economici sã acorde salarii si sã aplice coeficientii de ierarhizare conform legii. Mai mult decît atît, îi sfãtuim sã îsi stimuleze angajatii, ca sã îi poatã pãstra. Acum, angajatorii nu îsi mai pot permite sã piardã salariati. Au trecut vremurile cînd angajatorii puteau spune cu usurintã cã dacã le pleacã salariatii nu e nici o problemã, cã vin altii.
Ofertele de muncã din strãinãtate sînt avantajoase si, în cazul în care nu sînt multumiti de salariu si de conditiile de muncã, angajatii se pot orienta oricînd cãtre alte tãri.
|
Autentificare
